1. [DEX '09] ȘUGUBINAR, șugubinari, s. m. (în vechea organizare administrativă a Țărilor Române) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile stabilite pentru răscumpărare. – Șugubină + suf. -ar.
2. [MDA2] șugubinar sm [At: D. BOGDAN, GL. 52 / V: (înv) diș~, deș~, dușeg~ / Pl: ~i / E: șugubină + -ar] (Înv; în organizarea administrativă a țărilor românești din Evul Mediu) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie, adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși.
3. [DEX '98] ȘUGUBINAR, șugubinari, s. m. (În vechea organizare administrativă a țărilor române) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși. – Șugubină + suf. -ar.
4. [DOOM 3] șugubinar (înv.) s. m., pl. șugubinari
5. [DOOM 2] șugubinar (înv.) s. m., pl. șugubinari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL