1. [DEX '09] BARABOI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans popular românesc asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.
2. [MDA2] baraboi1 sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~rla~, bârla~, bărboi / E: bg барабой, mg barabolya] (Pop) 1 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcina în formă de bulb, comestibilă și cu gust aromatic (Chaerophyllum bulbosum) Si: (reg) alunele, gușniță. 2 Dans țărănesc asemănător cu hora. 3 Melodia după care se execută acest dans. 4 (Îe) A nu plăti un ~ A nu valora nimic.
3. [DEXI] barabói s.m. (reg.) I (bot.) 1 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele penate, cu florile albe și cu rădăcina comestibilă, în formă de bulb (Chaerophyllum bulbosum). ◇ Expr. A nu plăti un baraboi = a nu valora nimic. 2 Cartof (Solanum tuberosum). II Numele unui dans popular asemănător cu hora. ◆ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -oi. și barlabói, barlói s.m. /<bg. барабои, magh. barabolya.
4. [DEX '98] BARABOI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans țărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.
5. [DLRLC] BARABOI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină, în formă de bulb, este comestibilă; crește pe cîmp, dar se cultivă și în grădini (Cherophyllum bulbosum). Fata din casă... într-o zi mîncă cucută în loc de baraboi. HOGAȘ, DR. II 148. Frunză verde baraboi, Mă-ntîlnii cu un ciocoi. ALECSANDRI, P. P. 250. ◊ Expr. A au plăti un baraboi = a nu valora nimic. Cîte fete-n sat la noi, Nu plătesc un baraboi. ȘEZ. I 105. 2. (Transilv., Mold., Bucov.) Cartof.
6. [DLRM] BARABOI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee a cărei rădăcină, în formă de bulb, este comestibilă. (Chaerophyllum bulbosum). 2. (Reg.) Cartof. – Bg. baraboj.
7. [Scriban] barabóĭ și barlabóĭ m. (bg. baraboĭ, ung. barabolν, rut. barabólĭa, toate de la numele provinciiĭ germane Brandenburg. V. bandraburcă). Est. O plantă umbeliferă (uneorĭ cultivată) cu rădăcinĭ cărnoase și marĭ ca morcovii, puțin zaharoase și de un gust plăcut aromatic (chaerophyllum bulbosum. V. alunică). Munt. (la munte) Cartof. S.n., pl. oaĭe. O horă.
8. [MDA2] barlaboi sm vz baraboi
9. [MDA2] bărboi sm vz baraboi1
10. [MDA2] bârlaboi sm vz baraboi1
11. [MDA2] caraboi3[1] sm vz baraboi
12. [DEXI] barlabói s.m. v. baraboi.
13. [DEXI] barlói s.m. v. baraboi.
14. [CADE] BARABOIU sm. 1 🌿 Plantă din familia umbeliferelor, originară din Europa meridională, a cărei rădăcină seamănă cu un mic morcov; crește prin tufișuri și locuri necultivate, dar se cultivă și în grădini ca plantă alimentară (Chaerophyllum bulbosum) (🖼 356): mînca baraboi sărați cu pîne și cu ceapă (RET.) ¶ 2 Joc țărănesc [ung. barabolya].
15. [CADE] BARLABOIU sm. 🌿= BARABOIU.
16. [Șăineanu, ed. VI] baraboiu (barlaboiu) m. 1. plantă alimentară ale cării tubercule, cam de mărimea și de forma morcovilor, sunt cărnoase și au gust aromatic (Choerophyllum bulbosum); 2. un fel de horă țărănească (în Muntenia): frunzuliță barlaboiu și la dreapta câte doi! [Ung. BARABOLY].
17. [Șăineanu, ed. VI] barlaboiu m. V. baraboiu.
18. [Scriban] barlabóĭ V. baraboĭ.
19. [DOOM 3] baraboi (plantă) s. m., pl. baraboi, art. baraboii
20. [DOOM 2] baraboi (plantă) s. m., pl. baraboi, art. baraboii
21. [DER] baraboi (-i), s. m. – 1. Plantă, alunele (Chaerophyllum bulbosum). – 2. Cartof. – Var. barabulă, s. f. (cartof). Mag. baraboly „plantă, alunele” (Cihac, II, 479; DAR), cf. și bg. baraboj „cartof”, rut. barabolja, „cartof”. Pare a fi avut loc o contaminare cu numele Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în cantități mari (Philippide, Principii, 109; Borcea 177; Tiktin; Berneker 81; DAR), sau mai curînd cu germ. Grundbirne (› rut. bandurka „cartof”), în bandraburcă sau brandaburcă, s. f. „cartof”. Cf. și ceh. brambor, rut. mandiburka „cartof”.
22. [DTM] bar(l)aboiul v. mânioasa.
23. [DRAM 2021] baraboi, baraboi, s.m. (reg.) Cartof (Solanum tuberosum); picioică, corompei, cloșcă. – Din magh. baraboly „plantă”, ucr. barabolja „cartof”, bg. baraboj „cartof”, toate de la numele provinciei germane Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în cantități mari (Scriban, DER, DEX).
24. [DRAM 2015] baraboi, baraboi, s.m. – (reg.; bot.) Cartof (Solanum tuberosum); picioică, corompei, cloșcă (ALRRM, 1971: 440). – Din magh. baraboly „plantă”, ucr. barabolja „cartof”, bg. baraboj „cartof”, toate de la numele provinciei germane Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în cantități mari (Scriban, DER, DEX).
25. [DRAM] baraboi, s.m. – (bot.) Cartof (Solanum tuberosum); picioică, corompei, cloșcă (ALR 1971: 440). – Din bg. baraboj „cartof” (Cihac; DA); Cf. ucr. barabolya (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL