1. [MDA2] balsamat1 sn vz bălsămat1
2. [MDA2] balsamat2, ~ă a vz bălsămat2
3. [DLRLC] BALSAMAT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
4. [DEX '09] BĂLSĂMA, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămi vb. IV] – Din. balsam.
5. [DEX '09] BĂLSĂMAT, -Ă, bălsămați, -te, adj. (Rar) Îmbălsămat. [Var.: bălsămit, -ă adj.] – V. bălsăma.
6. [DEX '09] BĂLSĂMI vb. IV v. bălsăma.
7. [DEX '09] BĂLSĂMIT, -Ă adj. v. bălsămat.
8. [DEX '09] ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămi vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
9. [DEX '09] ÎMBĂLSĂMAT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămit, -ă adj.] – V. îmbălsăma.
10. [DEX '09] ÎMBĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.
11. [DEX '09] ÎMBĂLSĂMIT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
12. [MDA2] balsama v vz bălsăma
13. [MDA2] bălsăma vt [At: NEGRUZZI, S. II, 156 / V: balsama / Pzi: ~mez / E: balsam + -a] 1 A îmbălsăma (un cadavru) Si: a bălsămi (1), a îmbălsămi (1). 2 A face să se răspândească un miros foarte plăcut (în aer) Si: îmbălsăma, bălsămi (2), a îmbălsămi (2).
14. [MDA2] bălsămat1 sn [At: DA / V: balsam-1 / Pl: ~uri / E: bălsăma] (Rar) 1 Îmbălsămare (1). 2 Parfumare.
15. [MDA2] bălsămat2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 77 / V: balsam~2 / Pl: ~ați, ~e / E: bălsăma] 1 (Rar) Îmbălsămat2. 2-3 (Înv) Care a fost (uns sau) impregnat cu balsam Si: bălsămit2 (2-3). 4 (Fig) Parfumat2.
16. [MDA2] bălsămit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bălsămi] 1 (Înv) îmbălsămat2 (1). 3 Bălsămat2 (2-3). 4 Parfumat2.
17. [MDA2] îmbălsăma vt [At: MACEDONSKI, O. I, 20 / S și: (înv) înb~ / V: (rar; cscj) ~mi / Pzi: ~mez, (înv) ~mesc, 3 ~mează / E: în- + balsam] 1 (Med) A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) a bălsăma (1). 2 (P 3; d. flori, parfumuri) A umple aerul cu miros plăcut și pătrunzător Si: a bălsăma (2), a înmiresma, a miresma, a parfuma.
18. [MDA2] îmbălsămat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / V: (rar) ~mit2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbălsăma] 1 (Med; d. cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămat2. 2 (D. flori, parfumuri) Care răspândește un miros plăcut (și pătrunzător) Si: înmiresmat, miresmat, parfumat. 3 În care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme Si: înmiresmat, miresmat, parfumat.
19. [MDA2] îmbălsămi v vz îmbălsăma
20. [MDA2] îmbălsămit2, ~ă a vz îmbălsămat2
21. [MDA2] îmbălsămit1 sn vz îmbălsămat1
22. [DEXI] bălsămá vb. I. tr. (înv.) A îmbălsăma. • prez. ind. -ez. și bălsămí vb. IV. /balsam + -a.
23. [DEXI] bălsămát, -ă adj. (înv.) Îmbălsămat. • pl. -ți, -te. și bălsămít, -ă adj. /v. bălsăma.
24. [DEXI] bălsămí vb. IV. v. bălsăma.
25. [DEXI] bălsămít, -ă adj. v. bălsămat.
26. [CADE] *BĂLSĂMA (-ămez...) *BĂLSĂMI (-ămesc...) – ÎMBĂLSĂMA.
27. [CADE] * ÎMBĂLSĂMA (-ămez) vb. tr. I. A injecta anumite substanțe aromatice în vinele unui cadavru, spre a-l împiedeca de a putrezi ¶ 2 A răspîndi un miros foarte plăcut, a parfuma: un dulce miros de rășină îmbălsama aerul căldicel (VLAH.); rozetele și micșunelele ne îmbălsamează cu dulcele lor parfum (NEGR.) [balsam, după fr. embaumer].
28. [DEX '98] BĂLSĂMA, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămi vb. IV] – Din balsam.
29. [DEX '98] ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămi vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
30. [DLRLC] BALSAMA vb. I v. îmbălsăma.
31. [DLRLC] BĂLSĂMA vb. I v. îmbălsăma.
32. [DLRLC] BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.
33. [DLRLC] BĂLSĂMIT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
34. [DLRLC] ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsama, bălsăma (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămi (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămi (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.
35. [DLRLC] ÎMBĂLSĂMAT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care răspîndește un miros foarte plăcut; în care s-a răspîndit un miros foarte plăcut; parfumat, înmiresmat. Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265. Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70. 2. (Despre cadavre) Îmbibat, impregnat cu substanțe care împiedică sau întîrzie putrefacția. – Variante: îmbălsămit, -ă (MACEDONSKI, O. I 64), balsamat, -ă, bălsămit, -ă (ODOBESCU, S. III 202, ALEXANDRESCU, M. 77) adj.
36. [DLRM] BALSAMA vb. I. v. îmbălsăma.
37. [DLRM] BĂLSĂMA vb. I. v. îmbălsăma.
38. [DLRM] BĂLSĂMAT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
39. [DLRM] BĂLSĂMI vb. IV. v. îmbălsăma.
40. [Șăineanu, ed. VI] bălsămit a. îmbălsămat: mirosul bălsămit al pajiștei OD.
41. [Șăineanu, ed. VI] îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul.
42. [Șăineanu, ed. VI] îmbălsămat a. 1. umplut cu aromate (spre a nu putrezi): corp îmbălsămat; 2. fig. frumos mirositor: raiul cu grădini îmbălsămate EM.
43. [Scriban] îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.
44. [Scriban] îmbălsăméz, V. îmbalsamez.
45. [DOOM 3] îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsămez, 3 îmbălsămează; conj. prez. 1 sg. să îmbălsămez, 3 să îmbălsămeze
46. [DOOM 2] îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămează
47. [IVO-III] îmbălsămez.
48. [Argou] îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL