1. [MDA2] balsama v vz bălsăma
2. [DLRLC] BALSAMA vb. I v. îmbălsăma.
3. [DLRM] BALSAMA vb. I. v. îmbălsăma.
4. [DEX '09] BĂLSĂMA, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămi vb. IV] – Din. balsam.
5. [DEX '09] BĂLSĂMI vb. IV v. bălsăma.
6. [DEX '09] ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămi vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
7. [DEX '09] ÎMBĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.
8. [MDA2] bălsăma vt [At: NEGRUZZI, S. II, 156 / V: balsama / Pzi: ~mez / E: balsam + -a] 1 A îmbălsăma (un cadavru) Si: a bălsămi (1), a îmbălsămi (1). 2 A face să se răspândească un miros foarte plăcut (în aer) Si: îmbălsăma, bălsămi (2), a îmbălsămi (2).
9. [MDA2] îmbălsăma vt [At: MACEDONSKI, O. I, 20 / S și: (înv) înb~ / V: (rar; cscj) ~mi / Pzi: ~mez, (înv) ~mesc, 3 ~mează / E: în- + balsam] 1 (Med) A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) a bălsăma (1). 2 (P 3; d. flori, parfumuri) A umple aerul cu miros plăcut și pătrunzător Si: a bălsăma (2), a înmiresma, a miresma, a parfuma.
10. [MDA2] îmbălsămi v vz îmbălsăma
11. [DEXI] bălsămá vb. I. tr. (înv.) A îmbălsăma. • prez. ind. -ez. și bălsămí vb. IV. /balsam + -a.
12. [DEXI] bălsămí vb. IV. v. bălsăma.
13. [CADE] *BĂLSĂMA (-ămez...) *BĂLSĂMI (-ămesc...) – ÎMBĂLSĂMA.
14. [CADE] * ÎMBĂLSĂMA (-ămez) vb. tr. I. A injecta anumite substanțe aromatice în vinele unui cadavru, spre a-l împiedeca de a putrezi ¶ 2 A răspîndi un miros foarte plăcut, a parfuma: un dulce miros de rășină îmbălsama aerul căldicel (VLAH.); rozetele și micșunelele ne îmbălsamează cu dulcele lor parfum (NEGR.) [balsam, după fr. embaumer].
15. [DEX '98] BĂLSĂMA, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămi vb. IV] – Din balsam.
16. [DEX '98] ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămi vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
17. [DLRLC] BĂLSĂMA vb. I v. îmbălsăma.
18. [DLRLC] BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.
19. [DLRLC] ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsama, bălsăma (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămi (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămi (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.
20. [DLRM] BĂLSĂMA vb. I. v. îmbălsăma.
21. [DLRM] BĂLSĂMI vb. IV. v. îmbălsăma.
22. [Șăineanu, ed. VI] îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul.
23. [Scriban] îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.
24. [Scriban] îmbălsăméz, V. îmbalsamez.
25. [DOOM 3] îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsămez, 3 îmbălsămează; conj. prez. 1 sg. să îmbălsămez, 3 să îmbălsămeze
26. [DOOM 2] îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămează
27. [IVO-III] îmbălsămez.
28. [Argou] îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL