1. [MDA2] balamuție sf [At: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / Pl: ~ii / E: balamut + -ie] (Înv) Bârfă.
2. [DEXI] balamuțíe s.f. (înv.) Bîrfă. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bala-mut + -ie.
3. [CADE] ‡BALAMUȚIE sf. Flecărie, bîrfeală, vorbă de clacă: acest sfînt săbor surpîndu-i balamuțiile ca unui eretic (PRV.-MB.) [balamut].
4. [Scriban] balamuțíe f. (d. balamut). Vechĭ. Bîrfeală, calomnie.
5. [DOOM 3] balamuție (înv.) s. f., art. balamuția, g.-d. art. balamuției; pl. balamuții, art. balamuțiile (desp. -ți-i-)
6. [DOOM 2] balamuție (înv.) s. f., art. balamuția, g.-d. art. balamuției; pl. balamuții, art. balamuțiile
7. [DOOM] balamuție s. f., art. balamuția, g.-d. art. balamuției; pl. balamuții, art. balamuțiile
8. [DLRLV] BALAMUȚIE s.f. (ȚR) Clevetire, bîrfeală, calomnie. Au fost început a filosofi și a ijderî multe bîrfeale și hule împotriva pravosloviei; drept aceea, acest sfînt săbor surpîndu-i balamuțiile, ca unui eretic, și întărind pravoslovia, pre dînsul și pre soții lui deaderă-l anatemei. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: balamut + suf, -ie. Vezi și balamut, balamuți. Cf. blojeritură, blojitură, clevetă, mozavirie, ponos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL