1. [DEX '09] BABUȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.
2. [MDA2] babușcă1 sf [At: ANTIPA, F. I. 179-181 / Pl: ~ște / E: rs бабушка] (Iht; șîs ~ albă) Pește de apă dulce lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen, cu înotătoarele roșii (Rutilus rutilus) Si: bălos, ocheană, taharău, taran, țărancă.
3. [MDA2] babușcă2 sf vz băbușcă
4. [DEXI] babúșcă1 s.f. (iht.) Pește de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii, răspîndit în bălți și iazuri (Rutilus rutilus); ocheană, (reg.) bălos. • pl. -ște. /<bg. бабусца.
5. [DEXI] babușcă2 s.f. v. băbușcă.
6. [CADE] BABUȘCĂ (pl. -uște) sf. 1 🐦 Păsărică îmbătrînită care nu mai cîntă: umblînd toată ziua pînă să împuște și ei cîte vre-o ~ de nu știu care păsărică (ISP.) ¶ 2 🐟 Mic pește de apă dulce, cunoscut încă sub numele de „ochiană”, „ocheniță”, „țărancă” sau „țărăncuță”, „bălos”, etc. (Leuciscus rutilus) (🖼 285) ¶ 3 🐟 Pește mărunt, baboiu (L.M.) ¶ 4 🐟 ~ -ROȘIE = ROȘIOARĂ [blg. rus. babuška].
7. [DEX '98] BABUȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.
8. [DLRLC] BABUȘCĂ2, babuște, s. f. (Regional; adesea determinat prin «albă») Pește de apă dulce, lung cam de 25-30 cm, cu capul mic, spinarea cenușie-albastră, cu pîntecele alb și aripioarele roșii (Leuciscus rutilus); țărancă, ocheană.
9. [DLRLC] BABUȘCĂ1 s. f. v. băbușcă.
10. [DLRM] BABUȘCĂ, babuște, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană – Bg. babuška.
11. [Scriban] babușcă V. băbușcă.
12. [DEX '09] BĂBUȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. 2. Nume dat păsărilor cântătoare îmbătrânite, în special sticletelui și scatiului. – Cf. rus. babușka.
13. [MDA2] băbușcă a [At: NEGRUZZI, S. I, 125 / V: bab~ / Pl: ~ști / E: rs бабушка] (Șhp) 1-16 Băbuță (1-16). 17 (Trs) Butonieră. 18 (Orn; pop) Sticlete. (Cardueta carduelis). 19 (Orn; pop) Scatiu (Cardueta spicus). 20 (Orn; pop) Pasăre îmbătrânită, care nu mai cântă. 21 (Bot; reg) Iarbă foarte deasă, înaltă de 10-11 cm. 22-23 (Reg) Oaie (bătrână) Cf babană.
14. [MDA2] bușcă3 sf vz babușcă
15. [DEXI] băbúșcă s.f. (pop.) 1 Băbuță. 2 (ornit.) Sticlete (Carduelis carduelis). 3 (ornit.) Scatiu (Carduelis spinus). 4 (ornit.) Pasăre cîntătoare îmbătrînită. • pl. -uști. și babúșcă s.f. /<rus. бабусца.
16. [CADE] BATCĂ5 (pl. -ce) sf. 🐟 1 BABUȘCĂ2 ¶ 2 Pește de 20-25cm. ce seamănă cu plătica și trăește prin bălțile Dunării; numit și „bătculiță”, „corbancă”, „corpa(n)că”, „corpănică”, etc. (Blicca bjǒrkna) (🖼 416) [sl. *babka < baba; comp. rut. babka].
17. [CADE] BĂBUȘCĂ (pl. -uște) sf. familiar dim. BABĂ 1 ¶ 1 Termen de desmierdare pentru o femeie bătrînă: o biată ~ năcăjită care cere un loc în trăsură (IRG.) ¶ 2 Nevastă, chiar dacă nu e bătrînă (term. de răsfățare): iaca, măi ~, ce odor ți-am adus eu (CRG.).
18. [CADE] ȚĂRANCĂ (pl. -ance, -ănci) sf. 1 Locuitoare de la țară, săteancă ¶ 2 🐟 = BABUȘCĂ [țăran].
19. [DEX '98] BĂBUȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. 2. Nume dat păsărilor cântătoare îmbătrânite, în special sticletelui și scatiului. – Cf. rus. babușka.
20. [DLRLC] BĂBUȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. Se ivi și baba lordăchioaia, Se oprise în marginea horii și pufăia din lulea. Stoica Năvodaru o văzu, o prinse de mînecă din fugă și o zvîrli între el și Pleșea: Sus, băbușco! SANDU-ALDEA, D. N. 197. Și cum ajunge acasă, zice: Iaca, măi băbușcă, ce odor ți-am aduseu! CREANGĂ, P. 75. Sărmana, băbușcă mea! Fie bună,fie rea, Amsă țin casă cu ea. CREANGĂ, P. Î 35. 2. (Popular) Nume dat păsărilor îmbătrînite, în special sticletelui și scatiului. (În forma băbușcă) Își pierd vremea... umblînd... să împuște și ei cîte vreo băbușcă de nu știu care păsărică. ISPIRESCU, L. 209. – Variantă: babușcă s. f.
21. [DLRM] BĂBUȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. 2. Nume dat păsărilor îmbătrînite, în special sticletelui și scatiului. – Comp. rus babuška.
22. [Șăineanu, ed. VI] băbușcă f. 1. babă mică; 2. (albă) pește mărunt (Leuciscus rutilus); 3. pasăre îmbătrânită care nu mai cântă. [Sensul 2 e rusesc și obișnuit de Lipovenii din Dobrogea].
23. [Scriban] băbúșcă f., pl. ște și ști (rus. bábuška, bunică, moașă). 1) Fam. Băbuță. 2) Epitet Epitet uneĭ neveste maĭ bătrîne. 3) (babușcă). Femelă de păsărică. 4) Un fel de cîrjancă maĭ mică (deordinus erythrophtalmus sau leuci cus rútilus). V. Roșioară și plătică.
24. [Scriban] plătícă f., pl. ĭ (bg. platika, id., care e rudă cu vgr. plátax, un fel de pește, și platykós, lat; lat. platessa, un fel de pește, și sp. platija, un pește; pol. platajka, rus. plotica). Un fel de pește fluvial cu solzĭ, alb, lat, lung de vre-o 20-30 de centimetri (ábramis bráma). – Cînd e maĭ mic, se numește cîrjancă; și maĭ mic, băbușcă. V. și sorean. Să nu se confunde cu calcanu! P. înț. de „copac”, V. gledicie.
25. [Scriban] roșiór, -oáră adj. (dim. d. roș, în vechime roșiŭ. Cp. cu albișor, gălbior, verdișor). Cam roș saŭ roș curat (în alintătură): vin roșior, ĭa toarnă niște roșior (adică: vin roș)! S. m. Roș, soldat călare de odinioară îmbrăcat în roș (V. roș). Soldat de cavalerie care era îmbrăcat în tunică roșie pînă la 1912: România are astăzĭ 15 regimente de roșiorĭ (V. călăraș). S. f. Filimică (plantă). Dun. Un pește mic leuciscus [saŭ scardinius] erythrophthalmus, numit și babușcă, cîrjancă și ocheană, ĭar cînd e mic goghie. V. plătică.
26. [DOOM 3] babușcă (pește) s. f., g.-d. art. babuștei; pl. babuște
27. [DOOM 2] babușcă (pește) s. f., g.-d. art. babuștei; pl. babuște
28. [DOOM 3] băbușcă (băbuță; butonieră; pasăre; iarbă) s. f., g.-d. art. băbuștii; pl. băbuști
29. [DOOM 2] băbușcă (băbuță, butonieră, pasăre, iarbă) s. f., g.-d. art. băbuștii; pl. băbuști
30. [IVO-III] băbușcă, -ștei gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL