1. [DEX '09] BERNARDIN2, -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.
2. [DEX '09] BERNARDIN1, bernardini, s. m. Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner.
3. [MDA2] bernardin1 sm [At: ENC. VET. 684 / V: ~adin / Pl: ~i / E: ger Bernhardiner] Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea celor rătăciți în munți Si: Saint-Bernard.
4. [MDA2] bernardin2, ~ă smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr bernardin] Călugăr sau călugăriță catolică, din ordinul Sfântului Bernard.
5. [DEXI] bernardin1, -ă s.m., s.f. (bis.) Călugăr (sau călugăriță) aparținînd unei congregații desprinse din ordinul benedictinilor în sec. 12, printr-o reformă făcută de Bernard de Clairvaux. • pl. -i, -e. /<fr. bernardin; cf. nm. pr. Sfintul Bernard de Clairvaux.
6. [DEXI] bernardín2 s.m. (zool.) Rasă de cîini, originară din Elveția, de talie mare, cu părul lung, de culoare albă, cu pete roșcate, dresați special pentru descoperirea persoanelor rătăcite (iarna) în munți; cîine care face parte din această rasă; saint-bernard. • pl. -i. /<germ. Bernhardiner.
7. [CADE] *BERNARDIN sm. 1 ⛪ Ordin de călugări (francezi) ¶ 2 🐒 Rasă de cîini originară de la muntele S. Bernard (Elveția), întrebuințați pentru descoperirea călătorilor rătăciți sau răniți în zăpezile din munți (🖼 455) [fr. bernardin ¶ germ. Bernhardiner].
8. [DEX '98] BERNARDIN2, -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele sfântului Bernard. – Din fr. bernardin.
9. [DLRLC] BERNARDIN, bernardini, s. m. Cîine de talie mare, de culoare albă cu pete roșii, originar din Elveția și dresat pentru a descoperi călătorii rătăciți iarna în munți.
10. [DLRM] BERNARDIN, bernardini, s. m. Cîine mare de culoare albă cu pete roșcate, cu părul lung și ondulat, originar din Elveția și dresat pentru descoperirea călătorilor rătăciți iarna în munți. – Fr. bernardin.
11. [DN] BERNARDIN s.m. Cîine mare, de culoare albă cu pete roșii, originar din Alpii elvețieni, folosit mai ales pentru a descoperi drumeții rătăciți (iarna) în munți. [< germ. Bernhardiner].
12. [DN] BERNARDIN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-o congregație desprinsă din ordinul benedictinilor, printr-o reformă făcută de Bernard de Menthon în sec. X. [< fr. bernardin].
13. [MDN '00] BERNARDIN1 s. m. câine de talie mare, viguros și musculos, alb cu pete roșii, dresat special pentru salvarea drumeților rătăciți în munți; saint-bernard. (< germ. Bernhardiner)
14. [MDN '00] BERNARDIN2, -Ă s. m. f. călugăr(iță) dintr-o congregație desprinsă din ordinul benedictinilor. (< fr. bernardin)
15. [Șăineanu, ed. VI] bernardin m. 1. călugăr din tagma St. Benedict, reformată de St. Bernard; 2. câine mare cu părul lung, dresat de călugării dela St. Bernard să umble în munți după călătorii rătăciți și să-i aducă la ospiciul de acolo.
16. [Scriban] *bernardín, -ă adj. și s. Din irdinu sfîntului Bernard (care a reformat ordinu sfîntului Benedict) saŭ de la muntele sfîntului Bernard (Elveția) saŭ originar de acolo: călugăr bernardin; cîne bernardin (de talie foarte mare și deprins să umble pin zăpadă ca să descopere călătoriĭ rătăcițĭ orĭ ostenițĭ).
17. [MDA2] bernadin sm vz bernardin1
18. [Șăineanu, ed. VI] Bernardin de St.-Pierre m. celebru scriitor francez, autorul romanului Paul și Virginia (1737-1814).
19. [DOOM 2] bernardin s. m., pl. bernardini
20. [DE] BERNARDIN DE SAINT-PIERRE [bernardẽ de sẽ pier], Jacques-Henri (1737-1814), scriitor francez. Precursor al romantismului. Discipol al lui J.-J. Rousseau, a contribuit la dezvoltarea gustului pentru natură și exotism („Studiile naturii”). Capodopera sa este romanul idilic „Paul și Virginia”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL