1. [MDA2] așezător, ~oare a, smf [At: URECHE, L. I, 173/6 / V: (reg) așăz~, (îvr) așăzătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: așeza + -(ă)tor] (Înv) 1 a Care (se) așază (1). 2 smf Persoană care (se) așază ceva. 3 smf (Tip; îs) ~ la tipar Paginator. 4 smf Ctitor. 5 smf Fondator al unui așezământ (26). 6 sm Descălecător Cf așeza (32-33). 7 smf Împăciuitor. 8 smf Persoană care s-a așezat (26-27) într-un anumit loc.
2. [CADE] AȘEZĂTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 ‡Împăciuitor: și firea și fața îi lăuda a fire blînd, milostiv și ~ (GR.-UR.) ¶ 2 ‡Întemeietor: fericim pre așăzătorii de școale (C.-RAD.) ¶ 3 ‡Care se așază pentru mai multă vreme într’un loc, stabil: să râmîie și ~i, să nu se mai ducă (NEC.) ¶ 4 Olten. Care pune la cale o logodnă, o căsătorie [așeza].
3. [DLRLC] AȘEZĂTOR, -OARE, așezători, -oare, adj. (Arhaizant) Care s-a stabilit cu locuința într-o localitate; așezat. Fiecare pămîntean așezător [în Iași]... punea să i se clădească... acareturile și casa după fantazia momentului. SADOVEANU, Z. C. 79.
4. [DLRM] AȘEZĂTOR, -OARE, așezători, -oare, adj. (Înv. și arh.) Care s-a stabilit cu locuința într-o localitate. – Din așeza + suf. -(ă)tor.
5. [MDA2] așăzător, ~oare a, smf vz așezător
6. [MDA2] așăzătoriu, ~orie a, smf vz așezător
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL