1. [DEX '09] AȘEZĂMÂNT, așezăminte, s. n. Instituție creată pentru o activitate de folos obștesc. ◊ Așezământ cultural (sau de cultură) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii. – Așeza + suf. -(ă)mânt.
2. [MDA2] așezământ sn [At: N. COSTIN, ap. TDRG / Pl: ~minte, (înv) ~uri / E: așeza + -ământ] 1 (Înv) Descălecare Cf așeza (26-27). 2 (Înv) Colonizare. 3 (Înv) Așezare (20). 4 (Înv; îs) ~ul unei fraze Construcția gramaticală a unei fraze. 5 (Înv; îs) ~ul soldaților Cantonament Cf așeza (26-27). 6 (Înv; îs) ~ul unui lagăr Campamentul unui lagăr. 7 (Înv) Așezare (26-27) omenească Vz siliște Cf așeza (26-27). 8 (Îvp; îe) A se pune cu ~ A se pune cu temei undeva. 9 (Înv) Amplasament. 10 (Înv; d. stele) Poziția pe bolta cerească. 11 (Înv) Topografia unui loc. 12 (Îvr) Temperatura aerului. 13 (Înv) Așezare (2). 14 (Înv) Repartiția și fixarea impozitelor Si: (Înv) așezare (8), așezământar, cislă, cisluire Cf așeza (54). 15 (Înv) Potolirea unei răscoale, unei agitații, unui zbucium etc. 16 (Înv) Stare de odihnă Cf așezare (11). 17 (Înv; șîs) -ul păcii încheiere a unei păci Cf așeza (49-50). 18 (Înv) învoială Si: (reg) așezălaș, (înv) așezare (16), așezătură (2) Cf așeza (63). 19 (Înv) Tranzacție politică. 20 (Pop; spc) Învoială (definitivă) pentru o căsătorie, făcută de regulă cu ginerele Cf așeza (67) Vz așezare (18). 21 (Înv; îlav) Cu ~ Cu temei. 22 (Înv) Dispoziție dată de un domnitor, de un împărat etc. Cf așeza (54). 23 (Înv; șîs -ul organic) Regulament. 24 (Înv; îs) Vechiul ~ Vechiul Testament. 25 (Înv; îs) ~ul cel Nou Noul Testament. 26 Instituție publică Si: (iuz) stabiliment. 27 Fundație. 28 (Îs) ~ cultural (sau de cultură) Fundație culturală Si: (înv) așezare (24).
3. [Șăineanu, ed. VI] așezământ n. 1. stabiliment, instituțiune; 2. dispozițiune, înțelegere, tocmeală; 3. statut; 4. Tr. (de nuntă) logodnă.
4. [CADE] AȘEZĂMÎNT (pl. -minte) sn. 1 Lucru întocmit, casă întemeiată pentru folosul obștesc, precum școală, spital, azil, casă de ajutor, etc.; instituțiune: ~ de binefacere; ~ cultural ¶ 2 ‡Așezăre într’un loc, stabilire: de ia ~ul Romanilor în Dachiia (CANT.) ¶ 3 †Loc unde se așază cineva: Ți-ai făcut ~ Pîn’mi-i duce în mormînt (GR.-N.) ¶ 4 ‡Situațiune: scris-au și alte stihuri în carile arată... ~ul locuriIor (CANT.). ¶ 5 ‡Punere la cale, întocmire: poftea la craiul Avgust pentru ~ul domniei și a țării (NEC.) ¶ 6 ‡Întocmire de legi: pravilele sau ~urile împărătești (CANT.) ¶ 7 ‡Evaluare de dări: ~ul fieși-cărui sat să se facă după suma oamenilor ce va avea (TKT.) ¶ 8 ‡Înțelegere, legătură de pace, tractat: dîndu-i știre de vrăjmășie și cum nu primește nici ~ cu dînsul (N.-COST.) ¶ 9 †Trans. Înțelegere de căsătorie: Cine strică ~, N’aibă țărină pe mormînt (IK.-BRS.) [așeza].
5. [DLRLC] AȘEZĂMÎNT, așezăminte, s. n. 1. (Determinat prin «cultural» sau «de cultură») Instituție care duce o acțiune organizată de ridicare a nivelului cultural aii maselor, de propagare a culturii în mase. Crearea unei cinematografii, lărgirea rețelei de cămine culturale sătești, cluburi, colțuri roșii, biblioteci, construirea de așezăminte de cultură de mari proporții – «Casa Scinteii», Centrul cinematografic, noul Teatru muzical din București, Casa radiodifuziunii – iată aspecte ale multilateralei activități cultural-educative desfășurate de statul de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 675. 2. (Neobișnuit, la pl.) Așezări omenești. Vor fi descrise... unele vechi siliști sau așezăminte de sale și tîrguri părăsite. ODOBESCU, S. II 165.
6. [DLRM] AȘEZĂMÎNT, așezăminte, s. n. 1. (În expr.) Așezămînt cultural (sau de cultură, adesea eliptic) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii în mase. 2. (Rar, la pl.) Așezări omenești. 3. (Înv.) Nume dat Vechiului și Noului Testament. – Din așeza + suf. -(ă)mînt.
7. [Scriban] așezămînt n., pl. inte (d. așez). Vechĭ. Așezare. Loc de așezare. Situațiune (a locurilor). Înțelegere, învoĭală. Azĭ. Stabiliment. Instituțiune: așezăminte de cultură.
8. [DOOM 3] așezământ s. n., pl. așezăminte
9. [DOOM 2] așezământ s. n., pl. așezăminte
10. [DRAM 2021] așezământ, așezământuri, (aședzământ), s.n. 1. Locuință stabilă (Papahagi, 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală, / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi, 1925: 205). – Din așeza + suf. -(ă)mânt (DLRM, MDA).
11. [DRAM 2015] așezământ, așezământuri, (aședzământ), s.n. – 1. Locuință stabilă (Papahagi, 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi, 1925: 205). – Din așeza + suf. -(ă)mânt (Scriban, DLRM, MDA).
12. [DRAM] așezământ, -uri, (aședzământ), s.n. – 1. Locuință stabilă (Papahagi 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi 1925: 205). – Din așeza + (ă)mânt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL