1. [DEX '09] AUTOUTILARE, autoutilări, s. f. Acțiunea de a se autoutila. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.
2. [MDA2] autoutilare sf [At: DN3 / P: a-u-to-u~ / Pl: ~lări / E: autoutila] Utilare din resurse proprii Si: autodotare (2), (rar) autodotat1 (2), (rar) autoutilat1.
3. [DEX '98] AUTOUTILARE, autoutilitări, s. f. Acțiunea de a se autoutila. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.
4. [DN] AUTOUTILARE s.f. Acțiunea de a autoutila; autodotare. [< autoutila].
5. [DCR2] autoutilare s. f. Autodotare ◊ „Autoutilarea își confirmă marea însemnătate economică.” Sc. 23 IV 75 p. 2. ◊ „Instalația, în întregime românească, realizată prin autoutilare [...]” R.l. 14 I 77 p. 5 (din auto1- + utilare; DN3)
6. [DEX '09] AUTOUTILA, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.
7. [MDA2] autoutila vr [At: DN3 / P: a-u-to-u~ / Pzi: ~lez / E: auto1- + utila] A se utila din resurse proprii Si: a se autodota (2).
8. [DN] AUTOUTILA vb. I. tr. A utila cu mijloace proprii; a autodota. [Et. incertă].
9. [MDN '00] AUTOUTILA vb. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota. (< auto1- +utila)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL