1. [DEX '09] AUTODOTARE, autodotări, s. f. Acțiunea de a se autodota și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autodota.
2. [MDA2] autodotare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~tări / E: autodota] 1 Achiziționare din resurse proprii a unor bunuri personale Si: (rar) autodotat1 (1). 2 Autoutilare.
3. [DN] AUTODOTARE s.f. Acțiunea de a autodota; autoutilare. [< autodota].
4. [DCR2] autodotare s. f. Acțiunea de a se dota prin mijloace proprii ◊ „[...] la Universitatea [...] din Cluj-Napoca s-a amenajat, prin autodotare, un laborator-școală [...]” R.l. 1 VI 82 p. 2 (din autodota; DN3)
5. [DEX '09] AUTODOTA, autodotez, vb. I. Refl. A-și procura prin mijloace proprii cele necesare activității sau funcționării. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dota.
6. [MDA2] autodota [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~tez / E: auto1- + dota] 1 vr A-și achiziționa din resurse proprii bunuri personale. 2 vt A autoutila.
7. [DEX '98] AUTODOTA, autodotez, vb. I. Refl. A-și procura prin mijloace proprii cele necesare activității. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dota.
8. [DN] AUTODOTA vb. I. tr. A autoutila. [Et. incertă].
9. [MDN '00] AUTODOTA vb. refl. a se autoutila. (< auto1- + dota)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL