1. [DEX '09] AUTOSTOPIST, -Ă, autostopiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face autostopul (2). [Pr.: a-u-] – Autostop + suf. -ist (după fr. auto-stoppeur).
2. [MDA2] autostopist, ~ă smf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~iști, ~e / E: autostop + -ist] Persoană care face autostopul (3).
3. [DEX '98] AUTOSTOPIST, -Ă, autostopiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face autostopul. [Pr.: a-u-] – Autostop + suf. -ist (după fr. auto-stoppeur).
4. [DN] AUTOSTOPIST, -Ă s.m. și f. Practicant al autostopului (3) [în DN și NODEX]. [Cf. it. autostopista].
5. [MDN '00] AUTOSTOPIST, -Ă s. m. f. cel care practică autostopul (3). (< it. autostopista)
6. [DCR2] autostopist, -ă s. m. f. Persoană care face autostopul ◊ „[...] un tinerel de alături, tot «auto-stopist», i-a spus [...]” Sc. 27 XI 73 p. 2. ◊ „[...] cum ar fi cutezat cineva să-și oprească mașina lângă un autostopist ce se clătina din cauza alcoolului?” R.l. 4 V 84 p. 2; v. și R.lit. 18 VII 74 p. 14 (din auto-stop + -ist, probabil după modelul fr. auto-stoppeur; DMN 1950, PR 1953; DEX-S)
7. [DOOM 3] autostopist (desp. a-u-tos-to-/-to-sto-) s. m., pl. autostopiști
8. [DOOM 2] *autostopist (a-u-tos-to-/-to-sto-) s. m., pl. autostopiști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL