1. [DEX '09] AUTOSTOP, autostopuri, s. n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor pentru dirijarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui vehicul feroviar când linia nu este liberă. 2. Procedeu prin care un pieton oprește un automobil pentru a parcurge cu el o anumită distanță. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-stop.
2. [MDA2] autostop sn [At: LTR2 / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto2- + stop] 1 Instalație de semnalizare luminoasă care servește la reglementarea circulației pe străzi. 2 Instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată atunci când linia nu este liberă. 3 Practică constând în oprirea unui autovehicul pentru a-i cere să transporte ocazional pe cineva într-o direcție comună.
3. [DEX '98] AUTOSTOP, autostopuri, s. n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor pentru reglementarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui vehicul feroviar când linia nu este liberă. 2. Procedeu prin care un pieton parcurge itinerarul propus apelând la serviciile (gratuite ale) automobiliștilor ocazionali. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-stop.
4. [DLRM] AUTOSTOP, autostopuri, s. n. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor, pentru reglementarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui tren, cînd linia nu este liberă. [Pr.: a-u-] – După fr. autostop.
5. [DN] AUTOSTOP s.n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă care servește la reglementarea circulației pe străzi. 2. Instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată atunci cînd mecanicul uită să ia măsuri de frînare. 3. Practică constînd în a opri un automobilist pentru a-i cere să te ia gratuit în mașină. [< fr. autostop].
6. [MDN '00] AUTOSTOP s. n. 1. instalație de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulației pe străzi. 2. instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită să ia măsuri de frânare. 3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită să fie luat în mașină. (< fr. auto-stop)
7. [DCR2] autostop s. n. ♦ 1. Procedeu constând în a opri un automobilist necunoscut pentru a-i cere să te ia (gratis) în mașină ◊ „Autostopul ar putea deveni în curând o activitate recunoscută oficial în Belgia.” Sc. 15 II 75 p. 6. ♦ 2. Mecanism de oprire automată ◊ „Combina ultramodernă, stereo, «National Panasonic», semiprofesională (casetofon-radio-picup-amplificator), boxe 2 x 8,5 W, automatic, autostop, posibilități quadrofonie [...]” R.l. 21 XI 77 p. 5; v. și Săpt. 16 II 73 p. 16 (din fr. auto-stop; DMC 1952, PR 1953; L. Seche în LR 1/74 p. 77; DEX, DN3)
8. [DOOM 3] autostop (desp. a-u-tos-top/-to-stop) s. n., pl. autostopuri
9. [DOOM 2] !autostop (a-u-tos-top/-to-stop) s. n., pl. autostopuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL