1. [MDN '00] AUTOBLOCARE s. f. oprire în timpul funcționării a unui mecanism, a unei mașini sub acțiunea propriilor forțe rezistente la frecare. (< auto1- + blocare)
2. [DOOM 3] autoblocare (desp. a-u-to-blo-) s. f., g.-d. art. autoblocării
3. [DOOM 2] autoblocare (a-u-to-blo-) s. f., g.-d. art. autoblocării
4. [DOOM 3] +autobloca (a se ~) (desp. a-u-to-blo-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoblochez, 3 se autoblochează; conj. prez. 1 sg. să mă autoblochez, 3 să se autoblocheze; imper. 2 sg. afirm. autoblochează-te; ger. autoblocându-mă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL