1. [DEX '09] AUTOACUZAȚIE, autoacuzații, s. f. Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation.
2. [MDA2] autoacuzație sf [At: DEX-S / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ii / E: fr autoaccusation] 1-2 (Rar) Autoacuzare (1-2).
3. [DEX '98] AUTOACUZAȚIE, autoacuzații, s. f. (Rar) Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation.
4. [MDN '00] AUTOACUZAȚIE s. f. autoacuzare. ◊ formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. (< fr. auto-accusation)
5. [DCR2] autoacuzație s. f. 1978 Acțiunea de a se autoacuza v. autodenunța (din auto1- + acuzație; cf. fr. auto-accusation; DEX-S)
6. [DOOM 3] autoacuzație (desp. a-u-, -ți-e) s. f., art. autoacuzația (desp. -ți-a), g.-d. art. autoacuzației; pl. autoacuzații, art. autoacuzațiile (desp. -ți-i-)
7. [DOOM 2] *autoacuzație (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoacuzația (-ți-a), g.-d. art. autoacuzației; pl. autoacuzații, art. autoacuzațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL