1. [MDA2] atras2, ~ă a [At: EMINESCU, P. 222 / Pl: ~ași, ~e / E: atrage] 1 Tras spre sine. 2 Apropiat2. 3 (Fig) Care iubește. 4 Care dorește să se apropie de cineva sau ceva. 5 Dus cu sine. 6 (Fig) Ispitit2. 7 Cu atenția polarizată spre ceva. 8 Fascinat2. 9 Determinat (prin viclenie) să vină undeva. 10 (Fig) Cauzat2.
2. [MDA2] atras1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: atrage] (Rar) 1-11 Atragere (1-11).
3. [CADE] ATRAS adj. p. ATRAGE ¶¶ contr. NEATRAS.
4. [DEX '09] ATRAGE, atrag, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A3 + trage (după fr. attirer).
5. [MDA2] atrage [At: (a. 1865) URICARIUL, X, 377/4 / Pzi: atrag / Ps: -răsei / E: a3 + trage după fr attirer] 1 vt A trage ceva spre sine. 2 vr (D. mai multe obiecte) A tinde reciproc să micșoreze distanța dintre ele. 3 vr (Fig) A se iubi. 4 vt A face pe cineva să simtă dorința de a se apropia de ceva sau de cineva. 5 vt A aduce pe cineva cu sine. 6 vt (Fig) A ispiti. 7 vt (Îe) – atenția A face ca atenția tuturor să se îndrepte spre sine. 8 vt (Îae) A face ca atenția cuiva să se îndrepte spre un fapt important neglijat. 9 vt (Îae) A avertiza. 10 vt (Fig) A exercita o fascinație asupra cuiva. 11 vt A determina pe cineva (adesea prin viclenie) să vină undeva. 12 vt (Fig) A avea drept consecință un fapt.
6. [CADE] ATRAGE (atrag, perf. atrăsei, part. atras) vb. tr. 1 A trage la sine: magnetul atrage fierul; mă simțeam atras ca de adîncul unei prăpăstii (VLAH.) ¶ 2 Fig. A încînta, a fermeca, a ademeni: ~ privirile, inimile ¶ 3 ~ luarea aminte a cuiva asupra unul lucru, a-l face să fie cu băgare de seamă la ceva, a-i reaminti, a-l îndemna să fie cu luare aminte ¶ 4 ~ în cursă pe cineva, a unelti împotriva cuiva, făcîndu-l să cadă în cursa ce i se întinde ¶ 5 A pricinui, a da naștere, a provoca: o primă greșală atrage adesea după sine alte greșeli ¶ 6 A-și ~ o pedeapsă, disprețul, etc., a face ca prin purtarea, prin vorbirea sa, să fie pedepsit, disprețuit, etc. [trage, după fr. attirer].
7. [DEX '98] ATRAGE, atrag, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A3 + trage (după fr. attirer).
8. [DLRLC] ATRAGE, atrag, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul. ▭ Prezența lui în fața magazinului a atras mulți clienți. SAHIA, N. 109. ◊ Refl. reciproc. Electricitățile de semn contrar se atrag. ♦ A determina (pe cineva) să vină sau să se ducă undeva. L-a atras într-o cursă. ▭ Colonii de lumi pierdute... Sînt atrase în viață de un dor nemărginit. EMINESCU, O. I 132. [Arcașii] la fugă se gătesc, Cercînd s-atragă leșii din tabără afară. ALECSANDRI, P. III 221. ◊ Expr. A atrage atenția (sau luarea-aminte) a cuiva = a face ca atenția cuiva să se îndrepte într-o anumită direcție, a face pe cineva atent. Numai după ce n-a mai rămas nimic pe fundul de lemn... lelea Ileana a crezut venit momentul să atragă luarea-aminte a lui Moș Vasile. SADOVEANU, N. F. 126. Tu îmi vei răspunde că e bine... Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară. EMINESCU, O. I 137. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. Romanii au venit în Dacia atrași de faima acestor mine. BOGZA, Ț. 61. Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit. EMINESCU, O. I. 136. 2. A aduce după sine, a avea drept consecință. Condamnarea penală atrage după sine destituirea din funcție. ◊ Fig. Mi-am atras neplăceri. 3. A exercita o atracție asupra cuiva. Istoria mă atrage. – Formă gramaticală: part. atras.
9. [DLRM] ATRAGE, atrag, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; a face atent. 2. A aduce după sine, a avea drept consecință. 3. A exercita o atracție asupra cuiva. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – Din a3 + trage (după fr. attirer).
10. [DN] ATRAGE vb. III. tr. 1. A trage, a aduce la (către) sine. ♦ A hotărî, a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (Fig.) A ispiti, a ademeni. 3. A avea ca urmare, drept consecință. [P.i. atrag, perf. s. atrăsei. / < trage, după fr. attirer, it. attrarre].
11. [MDN '00] ATRAGE vb. tr. 1. a trage, a duce la (către) sine. ◊ a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes. 3. a avea drept consecință. (după fr. attirer)
12. [Șăineanu, ed. VI] atrage v. 1. a trage la sine; 2. fig. a procura, a cauza.
13. [Scriban] *atrág, atrás, a atráge v. tr. (lat. attráhere. V. trag). Trag spre mine: magnetu atrage feru. Fig. Fac să privească: lumina îțĭ atrage privirea. Fac să vină: politeța te atrage.
14. [DOOM 3] atrage (a ~) (desp. a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrag, 3 sg. atrage, imperf. 1 atrăgeam, perf. s. 1 sg. atrăsei, 1 pl. atraserăm, m.m.c.p. 1 pl. atrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să atrag, 3 să atragă; ger. atrăgând; part. atras
15. [DOOM 2] atrage (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrag, 1 pl. atragem, imperf. 3 sg. atrăgea, perf. s. 1 sg. atrăsei, 1 pl. atraserăm; conj. prez. 3 să atragă; part. atras
16. [DER] atrage (-g, -as), vb. – A exercita o atracție, a apropia la sine. Format pe baza lui trage, ca fr. attirer de la tirer. – Der. atrăgător, adj. (atractiv). Cf. atracție, s. f., din fr. attraction; atractiv, adj., din fr.
17. [DERC] ATRAGE A atrage atenția (sau luarea-aminte) a cuiva = a) A face ca atenția cuiva să se îndrepte într-o anumită direcție, a face pe cineva atent: Acest tip exotic, de o înfățișare foarte hotărâtă și energică, atrage firește atenția de argus a celor trei tineri confrați, cari-și schimbă, ca niște fulgere, priviri arzătoare de mirare și curiozitate. (I. L. CARAGIALE) b) A avertiza, a preveni: Numai după ce n-a mai rămas nimic pe fundul de lemn... lelea Ileana a crezut că a venit momentul să atragă luarea-aminte a lui Moș Vasile. (MIHAIL SADOVEANU) Tu îmi vei răspunde că e bine... Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară. (MIHAI EMINESCU) Am atras atenția asupra unui pericol iminent ce amenință omenirea. (ION GHEȚIE) A atrage după sine = A avea drept consecință: Scăderea cursului leului atrage după sine creșterea prețurilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL