1. [DEX '09] ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri.
2. [MDA2] asuprire sf [At: URICARIUL XI, 354 / Pl: ~ri / E: asupri] 1 Încălcare a drepturilor cuiva Si: asupriciune (1), asuprit1 (1), asupritură (1). 2 Nedreptățire. 3 Învinovățire pe nedrept Si: asupriciune (3), asuprit1 (3), asupritură (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (Înv) Constrângere. 7 (Înv) Exagerare. 8 (Înv) Atac prin surprindere Si: asupriciune (8), asuprit1 (8), asupritură (8). 9 (Imp) Chinuire.
3. [CADE] ASUPRIRE sf. 1 Faptul de a asupri ¶ 2 Împilare, nedreptate, prigonire: nimănui cît mai mică ~ să nu-i facem (ȚICH.).
4. [DEX '98] ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; asupreală. – V. asupri.
5. [DLRLC] ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; oprimare, împilare, prigonire. V. exploatare. Pămîntul colectivei să respire, Să-nceapă a-și da măsura forței sale, Ca omul smuls pe veci din asuprire. BANUȘ, în POEZ. N. 45. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. Asuprire de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării. Asuprire națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare. Statul democrat-popular a lichidat cu mînă fermă regimul de sălbatică asuprire națională aplicat minorităților sub capitalism, a acordat drepturi egale minorităților naționale și a creat cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea multilateralăa naționalităților din Romînia. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 694.
6. [DLRM] ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei.
7. [Șăineanu, ed. VI] asuprire f. fapta de a asupri si rezultatul ei: vexațiune, tiranie.
8. [Scriban] asupríre f. Persecuțiune, opresiune.
9. [DEX '09] ASUPRI, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.
10. [MDA2] asupri vt [At: MOXA, ap. HEM 1934 / Pzi: ~resc / E: asupra] 1 A încălca drepturile cuiva. 2 A nedreptăți pe cineva mai slab Si: a apăsa. 3 A învinovăți pe cineva pe nedrept Si: a calomnia, (înv) a năpăstui. 4 A prigoni. 5 A exploata. 6 (Înv) A constrânge. 7 (Înv) A exagera. 8 (Înv) A ataca prin surprindere. 9 (Impr) A chinui.
11. [CADE] ASUPRI (-resc) vb. tr. 1 A apăsa, a împila, a nedreptăți, a prigoni: să nu asuprești pe cel sărac, că și tu ca el mîine vei fi sărac (GOL.) ¶ 2 ‡A sili: pacea cu de-a sila... să primască asuprindu-l (CANT.) [asupra].
12. [CADE] ASUPRIT adj. 1 p. ASUPRI ¶¶ contr. NEASUPRIT ¶ 2 ‡Silit: de a lui bună voe, de nime nevoit nici ~ (formulă obicinuită în documentele vechi pentru a arăta că cineva s’a înțeles cu altul nesilit, a convenit singur asupra unui lucru) ¶ 3 ‡Mai mult decît trebue, din belșug: să fugim amu de beție și de mîncare ~ă (COR.).
13. [DLRLC] ASUPRI, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni, a nedreptăți. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. Proprietarii se zoresc pretutindeni să-i asuprească din nou pe Hoții pămîntului. PAS, L. 1 38. Înălțate împărate... Eu nu asupresc pe nimeni, cum asuprești tu țara. RETEGANUL, P. I 9. ♦ (Impropriu) A chinui. Vorbeam c-un june prieten de astă supărăcioasă boală... ce asuprește pre bieții ieșeni. NEGRUZZI, S. I 198.
14. [DLRM] ASUPRI, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.
15. [Șăineanu, ed. VI] asuprì v. a face nedreptate, a nedreptăți. [Lit. a apăsa asupra cuiva].
16. [Scriban] asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes, nedreptățesc, împilez.
17. [DOOM 3] asuprire (desp. -su-pri-) s. f., g.-d. art. asupririi; pl. asupriri
18. [DOOM 2] asuprire (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asupririi; pl. asupriri
19. [DOOM 3] asupri (a ~) (desp. -su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, 3 sg. asuprește, imperf. 1 asupream; conj. prez. 1 sg. să asupresc, 3 să asuprească
20. [DOOM 2] asupri (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, imperf. 3 sg. asuprea; conj. prez. 3 să asuprească
21. [DAS] ASUPRIRE. Subst. Asuprire, asupreală (pop.), oprimare, împilare, exploatare, prigonire, prigoană, urgisire (înv. și pop.), persecuție, persecutare, oropsire; subjugare, înrobire, supunere, opresiune; robie, robire, sclavie, sclavaj (rar), șerbie, vecinie (înv.), vecinătate (înv.), iobăgie, rumânie (înv.). Despotism, despoție, tiranie, absolutism, samavolnicie, teroare, terorism, terorizare, dictatură, totalitarism, autocrație. Asuprit, sărman, împilat, oropsit, năpăstuit; sclav, ilot, rob, șerb (înv.), vecin (înv.), iobag, rumân, clăcaș. Asupritor, împilator, prigonitor, opresor, exploatator; despot, tiran, satrap, autocrat, dictator. Adj. Asuprit, oprimat, împilat, exploatat, prigonit, urgisit (pop.), năpăstuit, persecutat, oropsit, obidit, înrobit, robit, supus. Împilator, exploatator, persecutor, subjugator (rar), înrobitor, opresiv, samavolnic, despotic, tiranic, tiranicesc (înv.), tirănesc (înv.), satrapic, autocratic, autocrat, dictatorial, absolutist. Vb. A asupri, a oprima, a împila, a prigoni, a urgisi (pop.), a năpăstui, a persecuta, a oropsi; a subjuga, a înrobi, a robi, a supune. A exploata, a jefui, a jecmăni, a suge sîngele cuiva, a lua zece piei de pe cineva, a tiraniza, a teroriza, a tirăni (înv.). A fi asuprit, a se afla (a fi, a trăi) sub călcîi, a se afla (a fi, a trăi) sub dominația cuiva; a robi, a șerbi (înv.), a iobăgi, a clăcăși. Adv. Sub jug, sub călcîi. V. deposedare, iobăgie, neîndurare, țăran, umilință.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL