1. [DEX '09] ASTUPĂTOARE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.
2. [DLRLC] ASTUPĂTOARE, astupători, s. f. Obiect (anume făcut) cu care se astupă ceva; dop, astupuș, capac.
3. [DLRM] ASTUPĂTOARE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Din astupa + suf. -(ă)toare.
4. [Șăineanu, ed. VI] astupătoare f. 1. astupuș; 2. capac de sobă.
5. [Scriban] astupătoare f., pl. orĭ. Lucru care astupă (astupuș, dop, capac). V. obturator.
6. [MDA2] astupător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~tori / E: astupa + -(ă)toare] 1-36 smf, a (Persoană) care astupă (1-3, 6-7, 9, 12-24). 37-42 sf, a (Obiect) cu care se astupă (1-3). 43-44 sf, a (Obiect) cu care se învelește.
7. [CADE] ASTUPĂTOR, -TOARE I. sm. f. Care astupă. II. ASTUPĂTOARE (pl. -tori) sf. Capac: n’a rămas ladă, saltar... ~ de sobă unde să nu-și fi băgat mîinile (GN.).
8. [Șăineanu, ed. VI] astupător a. care astupă.
9. [DOOM 3] astupătoare s. f., g.-d. art. astupătorii; pl. astupători
10. [DOOM 2] !astupătoare s. f., g.-d. art. astupătorii; pl. astupători
11. [Argou] astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL