1. [DEX '09] ASCUȚITOARE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare.
2. [DLRLC] ASCUȚITOARE, ascuțitori, s. f. Unealtă simplă, de diferite tipuri și mărimi, cu care se ascut obiecte tăioase, se face vîrf la creioane etc.
3. [DLRM] ASCUȚITOARE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vîrf la creioane etc. – Din ascuți + suf. -(i)toare.
4. [Șăineanu, ed. VI] ascuțitoare f. piatră de ascuțit.
5. [CADE] ASCUȚITOR I. adj. Care ascute. II. sm. Cel ce ascute cuțite, etc., tocilar. III. ASCUȚITOARE sf. 🔧 Cute, piatră de ascuțit cuțite, etc.
6. [Scriban] ascuțitór m. Care ascute (cuțitele). S. f. -oáre, pl. orĭ. Cute, tocilă.
7. [DOOM 3] ascuțitoare s. f., g.-d. art. ascuțitorii; pl. ascuțitori
8. [DOOM 2] ascuțitoare s. f., g.-d. art. ascuțitorii; pl. ascuțitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL