1. [DEX '09] ASCUȚITOR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor.
2. [MDA2] ascuțitor, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: ascuți + -tor] 1 sf Unealtă sau aparat de ascuțit obiectele tăioase Si: (pop) cute, gresie. 2 sf Aparat (mic) cu care se ascut creioanele. 3-5 a Care ascute (1-2, 4). 6 smf Persoană specializată în ascuțirea (2) obiectelor tăioase.
3. [CADE] ASCUȚITOR I. adj. Care ascute. II. sm. Cel ce ascute cuțite, etc., tocilar. III. ASCUȚITOARE sf. 🔧 Cute, piatră de ascuțit cuțite, etc.
4. [DEX '98] ASCUȚITOR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțițul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor.
5. [DLRM] ASCUȚITOR, ascuțitori, s. m. Persoană care se ocupă cu ascuțițul uneltelor tăioase. – Din ascuți + suf. -(i)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] ascuțitor m. cel ce ascute, tocilar.
7. [Scriban] ascuțitór m. Care ascute (cuțitele). S. f. -oáre, pl. orĭ. Cute, tocilă.
8. [DOOM 3] ascuțitor s. m., pl. ascuțitori
9. [DOOM 2] ascuțitor s. m., pl. ascuțitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL