Definiție și ce înseamnă asaul

1. [MDA2] asaul sm [At: M. COSTIN, L. I, 296/20 / Pl: ~i / E: tc yasaul] 1-2 (Înv) (Persoană cu) rangul de subhatman la cazacii zaporojeni.

2. [CADE] ‡ASAUL sm. Căpetenie a Cazacilor: ceialalți Căzaci cu ~ul lor... au intrat cu oaste... în țara leșască (LET.). [tc. vasaul].

3. [Scriban] asaúl m., pl. lĭ (rut. asaúl, rus. esaúl, tăt. turc. ĭasaul). Vechĭ. Sub-hatman la Zaporojenĭ.

4. [MDA2] arșău2 sn vz așău

5. [MDA2] arșeu sn vz așău

6. [MDA2] așău sn [At: ECONOMIA, 118 / V: arș-, arșeu, harș-, harșeu, hârș-, horș- / E: mg asó] (Trs) 1 Hârleț. 2 Lopată de lemn cu fier ascuțit la capăt.

7. [MDA2] harșău sn vz așău

8. [MDA2] harșeu sn vz așău

9. [MDA2] hârșău sn vz așău

10. [MDA2] horșău sn vz așău

11. [Șăineanu, ed. VI] Asău m. afluent d’a stânga Trotușului.

12. [Scriban] arșăŭ, V. așăŭ.

13. [Scriban] așăŭ, arșăŭ și harșăŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. ásó, id.). Trans. Lopată de fer de săpat, hîrleț. – Și arșov, pl. oave (sîrb. aršov și ašov. Cp. cu acăŭ, acov). În Vc. hîrșăŭ.

14. [Scriban] harșăŭ, V. așăŭ.

15. [Scriban] hîrșăŭ, V. așăŭ.

16. [DER] asaul (-li), s. m. – Căpetenie a unui escadron de cazaci. Tăt. asaul (tc. yasaul), cf. rus. asaul.

17. [DE] ASĂU, com. în jud. Bacău, pe valea Asău, afl. al Trotușului; 7.258 loc. (1991). Expl. de cărbune brun. Stație de c. f.

18. [DLRLV] ASAUL s. m. (Mold.) Grad militar inferior hatmanului (la cazacii zaporojeni). Au șezut Timuș aicea în Iași cu asaulii, polcovnicii și atamanii săi. M. COSTIN. Luînd și pe ceilalți căzaci cu asaulul lor..., au întrat cu oaste mai grea iarăși în țara leșească. AXINTE URICARIUL. Etimologie: tăt. crim. yasawul.

19. [DAR] asaul, asauli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] șicanarisi vt [At: (a. 1836) ARH. OLT. X, 133 / Pzi: ~sesc / […]
1. [MDA2] șicanarisi vt [At: (a. 1836) ARH. OLT. X, 133 / Pzi: ~sesc / […]
1. [MDA2] șicanarisi vt [At: (a. 1836) ARH. OLT. X, 133 / Pzi: ~sesc / […]
1. [DEX '09] ȘICANAT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, […]
1. [DEX '09] ȘICANATOR, -OARE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie […]
1. [MDA2] șicanier, ~ă smf, a [At: CONTEMP. 1966, nr. 1033, 1/4 / P: ~ni-er […]
1. [DEX '09] CICHIRGIU, cichirgii, s. m. (Înv.) Cofetar; cel care ducea tăvile cu dulceață […]
1. [MDA2] șicleală sf [At: A V, 15 / Pl: ~ele / E: șicli + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro