1. [DEX '09] ARGĂSEALĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire. 2. (Concr.) Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. – Argăsi + suf. -eală.
2. [MDA2] argăseală sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ghisa~, ~ghis~ / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: argăsi + -eală] 1 Tăbăcire. 2 (Ccr) Amestec de substanțe folosit la tăbăcirea pieilor. 3 (Îvp; îe) A se duce în putina cu ~ A se prăpădi.
3. [CADE] ARGĂSEALĂ (pl. -seli) sf. 🔧 Faptul de a argăsi ¶ 2 Amestecul de substanțe cu care se argăsesc pieile; proverb: a se duce în putina cu ~ (ZNN.), a ajunge rău, a se prăpădi.
4. [DLRLC] ARGĂSEALĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile; argăsire. Tăbăcarul începuse argăseala pieilor. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. Pieile erau la loc sigur, în argăseală. CARAGIALE, S. 17.
5. [DLRM] ARGĂSEALĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. – Din argăsi + suf. -eală.
6. [Șăineanu, ed. VI] argăseală f. 1. lucrarea de a argăsi; 2. materie acră în care se argăsesc pieile: putină de argăseală.
7. [Scriban] argăseálă f., pl. elĭ. Argăsire. Substanța cu care se argăsește, dubeală. V. amuș 1.
8. [MDA2] arghisală sf vz argăseală
9. [MDA2] arghiseală sf vz argăseală
10. [CADE] ODOBEALĂ sf. F Închisoare: a pune, a băga la ~ (ISP.) [d u b e a l ă; comp. ARGĂSEALĂ].
11. [DOOM 3] argăseală s. f., g.-d. art. argăselii; pl. argăseli
12. [DOOM 2] argăseală s. f., g.-d. art. argăselii; pl. argăseli
13. [MDO] argăseală
14. [IVO-III] argăseală, -selii gen. a.
15. [DLRLV] ARGHISEALĂ s. f. (Ban.) Tăbăceală. Argisalĕ. AC, 328. Etimologie: arghisi + suf. -(e)ală. Vezi și argăsit, arghisi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL