1. [DEX '09] ARGINTAT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint (1); argintuit. ♦ Fig. Cu luciu ca de argint (1). – V. arginta.
2. [MDA2] argintat2 sn [At: DA / V: (rar) ~tit2, ~nțit2 / E: arginta] (Rar) Argintare.
3. [MDA2] argintat1, ~ă a [At: PSALT., ap. HEM, 1623 / V: (rar) ~tit1, ~nțit1 / Pl: ~ați, ~e / E: arginta] 1 Acoperit cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintuit1 (1). 2 Argintiu (1).
4. [CADE] ARGINTAT sbst. Faptul de a arginta.
5. [DLRLC] ARGINTAT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint, poleit, suflat cu argint. Căută cu mîna tremurătoare într-o chisea de Nürenberg, cu figuri albastre și argintate. DUMITRIU, B. F. 52. Vin crai cu argintate coifuri. GOGA, P. 10. ♦ Fig. Cu luciu de argint, argintiu. Veneau într-una Voci de motoare, Argintate cocoare. BENIUC, V. 123. Catarg și pînze argintate Abia ușor sînt legănate. MACEDONSKI, O. I 153.
6. [DLRM] ARGINTAT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint, poleit, suflat cu argint. ♦ Fig. Cu luciu ca de argint; argintiu. – V. arginta.
7. [Șăineanu, ed. VI] argintat a. poleit cu argint: frâie țintuite și argintate șele AL.
8. [DEX '09] ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) arginti vb. IV] – Din argint.
9. [DEX '09] ARGINTI vb. IV v. arginta.
10. [MDA2] argențit, ~ă a vz argintat2
11. [MDA2] arginta vt [At: PONT, F. 268 / V: (înv) ~ti, ~nți / Pzi: ~tez / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face să aibă luciul și strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintui (2).
12. [MDA2] arginti vt vz arginta
13. [MDA2] argintit2, ~ă a vz argintat2
14. [MDA2] argintit1 sn vz argintat1
15. [MDA2] arginți vt vz arginta
16. [MDA2] argințit2, ~ă a vz argintat2
17. [MDA2] argințit1 sn vz argintat2
18. [CADE] ARGINTA (-tez) vb. tr. 🔧 A acoperi cu un strat subțire de argint obiecte de alte metale, pentru a le face să pară în întregime de argint, a sufla cu argint.
19. [CADE] ARGINTI (-tesc)..., ARGINȚI (-țesc)... = ARGINTA ...: Ș’acum luna argintește tot Egipetul antic (EMIN.)
20. [CADE] ARGINTUI (-uesc)... = ARGINTA...: lumina zilei îmi argintuise odaia (DLVR.).
21. [DLRLC] ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subțire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupă. ◊ Fig. A face să aibă luciul sau strălucirea argintului. Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. – Variantă: (învechit) arginti (EMINESCU, O. I 45) vb. IV.
22. [DLRM] ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) arginti vb. IV] – Din argint.
23. [DLRM] ARGINTI vb. IV. v. arginta.
24. [Șăineanu, ed. VI] argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.
25. [Scriban] argintésc v. tr. (d. argint). Poleĭesc, orĭ suflu cu argint. – Neol. argintez (după fr. argenter și lat. argentare).
26. [DOOM 3] arginta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. argintez, 3 argintează; conj. prez. 1 sg. să argintez, 3 să arginteze
27. [DOOM 2] arginta (a ~) vb., ind. prez. 3 argintează
28. [IVO-III] argintesc, -team 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL