1. [DEX '09] ARESTANT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat. – Din germ. Arrestant.
2. [MDA2] arestant, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, C. 312 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Arrestant] (Înv) 1-2 Arestat2 (1-2).
3. [CADE] *ARESTANT sm., *ARESTANTĂ (pl. -ante) sf. Acela (aceea) care este arestat(ă) [germ.].
4. [DLRLC] ARESTANT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (învechit) Persoană care a fost arestată, închisă; arestat, deținut. Un convoi de soldați era însărcinat a conduce la închisoarea Snagovului o sumă destul de însemnată de arestanți. ODOBESCU, S. I 386. Acel arestant era băiatul pe care cîțiva ani îndărăt îl scosesem din mîinile fiorosului Sotea. GHICA, S. A. 140.
5. [DLRM] ARESTANT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat, deținut. – Germ. Arrestant.
6. [Șăineanu, ed. VI] arestant m. cel arestat.
7. [Scriban] *arestánt, -ă s. (rus. [d. germ.] arestant. Cp. cu adresant). Cel care e ținut arestat, deținut.
8. [DOOM 3] arestant (înv.) s. m., pl. arestanți
9. [DOOM 2] arestant (înv.) s. m., pl. arestanți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL