1. [DEX '09] ARESTAT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.
2. [MDA2] arestat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: aresta] (Rar) Arestare (1).
3. [MDA2] arestat2, ~ă [At: GAL AN, Z. R. 358 / Pl: ~ați, ~e / E: aresta] 1-2 smf, a (Persoană) privată de libertate în temeiul unui mandat de arestare Si: (înv) întemnițat, (pop) poprit, (îvr) arestăluit1, (înv) arestuit2, arestant.
4. [DLRLC] ARESTAT, -I, arestați, -te, adj. Care a fost privat de libertate: închis, deținut. ◊ (Substantivat) [Țăranii] au atacat vagonul cu arestați. DUMITRIU, B. F. 86. Arestatul nu era bosumflat la chip, ci arăta mai degrabă vesel. PAS, L. I 40.
5. [DLRM] ARESTAT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost arestat(ă); deținut. – V. aresta.
6. [DN] ARESTAT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) aflată în stare de arest. [Cf. it. arrestato].
7. [DEX '09] ARESTA, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. – Din arest.
8. [MDA2] aresta vt [At: NEGRUZZI, S. III, 462 / Pzi: ~tez / E: arest, fr arrêter] 1 A priva de libertate în temeiul unui mandat de arestare (2) Si: a închide, (înv) a întemnița, (pop) a popri, (îvr) a arestălui, (înv) a arestui. 2 (Fam; rar) A-și însuși.
9. [CADE] *ARESTA (-tez) vb. tr. A prinde pe cineva spre a-l pune la închisoare [arest + fr. arrêter].
10. [DEX '98] ARESTA, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.
11. [DLRLC] ARESTA, arestez, vb. I. Tranz. (Cu privire Ia persoane) A priva de libertate (în urma unei infracțiuni sau a unei acțiuni considerate astfel); a închide în vederea unei judecăți. Au intrat ieri dimineață agenții lor în ateliere și au început a aresta: mai ales pe maiștrii și lucrătorii mai tineri. SADOVEANU, N. F. 107. Pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu? – Pentru ca să-i apucăm scrisoarea. CARAGIALE, O. I 128.
12. [DLRM] ARESTA, arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest.
13. [DN] ARESTA vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a].
14. [DN] ARESTUI vb. IV. v. aresta.
15. [MDN '00] ARESTA vb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< lat. arrestare, după fr. arrêter)
16. [Șăineanu, ed. VI] arestà v. a pune la arest, a închide.
17. [Scriban] *arestéz v. tr. (d. arest; it. arrestare, fr. arrêter). Pun la arest, privez de libertate: poliția l-a arestat.
18. [DOOM 3] arestat adj. m., s. m., pl. arestați; adj. f., s. f. arestată, pl. arestate
19. [DOOM 2] arestat adj. m., s. m., pl. arestați; adj. f., s. f. arestată, pl. arestate
20. [DOOM 3] aresta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. arestez, 3 arestează; conj. prez. 1 sg. să arestez, 3 să aresteze
21. [DOOM 2] aresta (a ~) vb., ind. prez. 3 arestează
22. [Argou] ARESTAT achiziționat, aciolat, aciolisit, agățat, căzut, dubit, gărduit, hămuit, imprimat, îmbarcat, împachetat, înhămat, lăcuit, legat, pironit, poleit, poprit, săcuit.
23. [Argou] A ARESTA a achiziționa, a aciolisi, a agăța, a atârna, a băciui, a băga (pe cineva) la întristare, a chepegi, a ciuguli, a deșerta, a dubi, a găbji, a gărdui, a hămui, a imprima, a îmbarca, a împacheta, a încălța, a înfia, a lăcui, a lega, a lua în chirie, a lua în jbilț, a năși, a pironi, a polei, a popri, a prinde în jbilț, a prinde, a priponi, a pune căpăstru cuiva, a pune (pe cineva) la popreală, a rașcheta, a răzui, a săcui, a sălta, a schimba diagrama / domiciliul (cuiva), a strica (cuiva) codolanul, a țurghiuni.
24. [Argou] a aresta locotenenți / sergenți expr. (deț.) a fuma chiștoace
25. [Argou] A FI ARESTAT a ajunge la salamet, a cădea, a cădea în groapă / în harpon, a cădea pe bec, a fi dus la deal / la obor, a fi făcut ghem, a fi luat în chirie, a fi luat în bază, a fi pus în ramă, a intra dincolo, a intra în vinerea seacă, a intra la cucurigu / la ghilimele, a se lăsa cu halagea, a lua calea putreziciunii, a pescui, a se retrage cu torțe, a se turna cu fapt.
26. [DERC] ARESTA A aresta locotenenți (sau sergenți) (arg.; lumea interlopă) = A fuma chiștoace: Fără bani și fără niciun sprijin din afară, individul aresta locotenții de pe caldarâm și pufăia mereu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL