1. [DEX '09] ARENDĂȘESC, -EASCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține arendașului. – Arendaș + suf. -esc.
2. [MDA2] arendășesc, ~ească a [At: CONV. LIT. IX, 34, ap. TDRG / V: (reg) arân~ / Pl: ~ești / E: arendaș + -esc] 1 Care aparține unui arendaș. 2 Care este specific unui arendaș. 3 Care provine de la un arendaș. 4 Referitor la un arendaș.
3. [CADE] ARENDĂȘESC adj. De arendaș: în bătătura casei arendășești ardea un foc mare (ODOB.).
4. [DLRLC] ARENDĂȘESC, -EASCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține unui arendaș. Dintr-o potecă lăturată (= din apropiere)... izbucni în drumul mare o brișculiță arendășească, tîrîtă de trei călușei. ODOBESCU, S. A. 243.
5. [DLRM] ARENDĂȘESC, -EASCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține unui arendaș. – Din arendaș + suf. -esc.
6. [Șăineanu, ed. VI] arendășesc a. ce ține de arendaș: brișcă arendășească OD.
7. [Scriban] arendășésc, -eáscă adj. (d. arendaș). De arendaș: casă arendășească.
8. [DEX '09] ARENDĂȘI, arendășesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea ocupația de arendaș. – Din arendaș.
9. [MDA2] arândășesc, ~ească a vz arendășesc
10. [MDA2] arendăși vi [At: SANDU-ALDEA, D. N. 211 / Pzi: ~șesc / E: arendaș] (Îvr) 1 A fi arendaș. 2 (Irn) A face pe arendașul.
11. [DLRLC] ARENDĂȘI, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș, a avea îndeletnicirea de arendaș. El nu mai voia să arendășească. Era hotărît să se mute în București. SANDU-ALDEA, D. N. 211.
12. [DLRM] ARENDĂȘI, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș. – Din arendaș.
13. [DOOM 3] arendășesc adj. m., f. arendășească; pl. m. și f. arendășești
14. [DOOM 2] arendășesc adj. m., f. arendășească; pl. m. și f. arendășești
15. [MDO] arendășesc, f. arendășească
16. [DOOM 3] arendăși (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășesc, 3 sg. arendășește, imperf. 1 arendășeam; conj. prez. 1 sg. să arendășesc, 3 să arendășească
17. [DOOM 2] arendăși (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășesc, imperf. 3 sg. arendășea; conj. prez. 3 să arendășească; ger. arendășind
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL