1. [MDA2] arbitrat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: arbitra] (Spt; rar) 1-3 Arbitrare (1-3). 4 Ocupația unui arbitru (7).
2. [MDA2] arbitrat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: arbitra] 1 Soluționat de un arbitru (1). 2 (Spt) Supravegheat de un arbitru (7).
3. [DEX '09] ARBITRA, arbitrez, vb. I. Tranz. 1. A soluționa un litigiu în calitate de arbitru. 2. A conduce desfășurarea unei competiții sportive. – Din fr. arbitrer.
4. [MDA2] arbitra vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 191 / Pzi: ~rez / E: fr arbitrer] 1-2 A soluționa un litigiu în calitate de arbitru1 (1-2). 3 A face o evaluare în calitate de arbitru1 (3). 4 (Spt) A supraveghea desfășurarea regulamentară a unei întreceri sau competiții stabilind rezultatele obținute de competitori. 5 (Fig; rar) A avea un cuvânt hotărâtor într-o situație.
5. [DLRLC] ARBITRA, arbitrez, vb. E Tranz. (Folosit și absolut; cu privire la pricini) A judeca în calitate de arbitru. A supraveghea și a conduce desfășurarea reglementară a unei competiții sportive. Ți-am spus că nu joc [tenis]. Sînt obosit. Mai tîrziu. Acuma, uite, joacă cu d-l Bogoiu... – Perfect. Și dumneata ne arbitrezi. SEBASTIAN, T. 87.
6. [DLRM] ARBITRA, arbitrez, vb. I. Tranz. A judeca o pricină în calitate de arbitru. ♦ A supraveghea și a conduce desfășurarea unei competiții sportive. – Fr. arbitrer.
7. [DN] ARBITRA vb. I. tr. A judeca o pricină ca arbitru. ♦ A conduce desfășurarea reglementară a unei competiții sportive. [< fr. arbitrer, cf. lat. arbitrari].
8. [MDN '00] ARBITRA vb. tr. 1. a soluționa un diferend ca arbitru. 2. a conduce desfășurarea regulamentară a unei competiții sportive. (< fr. arbitrer)
9. [Scriban] *arbitréz v. tr. (fr. arbitrer, d. lat. arbitrari). Judec, decid, evaluez ca arbitru.
10. [DOOM 3] arbitra (a ~) (desp. -bi-tra) vb., ind. prez. 1 sg. arbitrez, 3 arbitrează; conj. prez. 1 sg. să arbitrez, 3 să arbitreze
11. [DOOM 2] arbitra (a ~) (-bi-tra) vb., ind. prez. 3 arbitrează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL