1. [MDA2] arapnic sn vz harapnic
2. [CADE] ARAPNIC = HARAPNIC.
3. [DLRLC] ARAPNIC s. n. v. harapnic.
4. [DEX '09] HARAPNIC, harapnice, s. n. (Reg.) Bici mare împletit din cânepă sau din curele, cu codiriștea scurtă și cu șfichi de mătase la vârf (ca să pocnească tare). – Din pol. harapnik.
5. [MDA2] harapnic sn [At: CREANGĂ, A. 41 / V: ar~ / Pl: ~ice / E: pn harapnik] (Reg) 1-2 Bici mare împletit din cânepă sau din piele, cu codiriște scurtă și cu șfichi de mătase la vârf (ca să pocnească mai tare) cu care se mână boii și cu care se merge la urat în seara de Anul Nou Cf bici.
6. [DLRLC] HARAPNIC, harapnice, s. n. (Mold., Bucov.) Bici mare, împletit din cînepă sau din curele, cu codiriștea scurtă, adesea cu pleasnă de mătase la vîrf (ca să pocnească mai tare). Iată-l... dezlănțuit dintr-o dată, fluierînd, chiuind, înjurînd, pocnind din harapnic, stăpînind caii. GALAN, Z. R. 6. De-abia a descălecat și intră plecîndu-se pe ușă, cu harapnicul trecut pe după umărul stîng. SADOVEANU, O. II 39. Atuncea au sărit zmăul mînios din pat, au apucat un harapnic și s-a dus în grajdi. SBIERA, P. 75. – Variantă: arapnic s. n.
7. [Șăineanu, ed. VI] harapnic n. Mold. biciu mare de vânător sau de surugiu: îi mâna cu un harapnic ce ’n urma lor pocnește AL. [Pol. HARAPNIK].
8. [Scriban] aráp, arapínă, arápnic, V. harap.
9. [Scriban] harápnic n., pl. e (rut. harápnyk, pol. harapnik, bicĭ p. cîniĭ de vînat, d. harap, maĭ vechĭ herap, herab, strigătu vînătorilor către cînĭ ca să lase jos vînatu, d. germ. herab, jos, adică „lasă”!). Bicĭ lung cu coada scurtă. V. cnut, nagaĭcă, pil. – În Munt. și haramnic, în Olt. arapnic.
10. [DOOM 3] harapnic (reg.) s. n., pl. harapnice
11. [DOOM 2] harapnic (reg.) s. n., pl. harapnice
12. [MDO] harapnic
13. [IVO-III] harapnic, -ce.
14. [DER] harapnic (harapnice), s. n. – Bici. Pol. harapnik, rus. arapnik (Cihac, II, 135).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL