1. [DEX '09] APROPIAT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva. 2. Fig. Care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva. [Pr.: -pi-at] – V. apropia.
2. [MDA2] apropiat2, ~ă [At: PSALT. SCH. 285 / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: apropia] 1 a Ajuns aproape (1). 2 a (Cu sens local; îoc îndepărtat) Aflat la distanță mică unul de altul. 3 a (Cu sens temporal; îoc îndepărtat) Aflat în timp la mică distanță de prezent. 4 a Aproape la fel. 5 a (Înv) Aproximativ. 6-7 a, smf (Îoc străin) Prieten (intim). 8 a De care te poți apropia (13) cu ușurință, fiindcă este prietenos și binevoitor Si: (înv) apropielnic.
3. [MDA2] apropiat1 sn [At: ANON. CAR. / V: ~iet / E: apropia1] 1 (Înv) Apropiere (1). 2-3 (Îs) Loc (sau persoană) greu de ~ Loc (sau persoană) greu accesibil(ă).
4. [CADE] APROPIAT, I. adj. 1 p. APROPIA ¶¶ contr. NEAPROPIAT ¶ 2 Așezat în apropiere: să coborîm la hotelul cel mai ~ de gară ¶ 3 Intim: e prietenul cel mai ~ al Iui. II. ‡sm. Persoană de aproape, intimă: delungat-ai de mine soțul și ~ul (COR.). III. sbst. Faptul de a (se) apropia: după apropietul oștilor ungurești (M.-COST.).
5. [DLRLC] APROPIAT, -Ă, apropiați, -te, adj. (În opoziție cu îndepărtat) 1. (Cu sens local) Care se află aproape, situat în apropiere. Țăranii muncitori din cîteva sate apropiate veniseră la inaugurarea gospodăriei colective. ◊ Sclipesc apropiate creste. Talazuri mari în răsărit. DEȘLIU, M. 18. Pe albastrul înalt, stelele luceau din ce în ce mai mari și mai apropiate. C. PETRESCU, A. 273. ◊ (Cu sens temporal) Nu simțiți apropiatul freamăt de furtună? BENIUC, V. 80. 2. Fig. Care se bucură de încrederea deosebită a cuiva; intim. Tovarășul de luptă și prietenu cel mai apropiat al lui Horia era Ion Cloșca, iobag din comuna Cărpiniș. IST. R.P.R. 274. – Pronunțat: -pi-at.
6. [DLRM] APROPIAT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp). 2. Fig. Care se bucură de încrederea deosebită a cuiva; intim. – V. apropia.
7. [Șăineanu, ed. VI] apropiat a. 1. ce nu e depărtat: satul cel mai apropiat; 2. fig. accesibil, afabil: la cuvinte apropiată POP.
8. [Scriban] apropiát, -ă adj. Așezat aproape: locu cel maĭ apropiat. Fig. Intim saŭ înrudit de aproape: prieten apropiat, rudă apropiată.
9. [DEX '09] APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu le putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a-] – Lat. appropiare.
10. [DEX '09] APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.
11. [MDA2] apropia2 v vz apropria
12. [MDA2] apropia1 [At: COD. VOR. 128/13 / V: -pria / P: ~pi-a / Pzi: apropii, (înv) ~ropiu, (rar) -iez / E: ml appropiare] 1 vr A se deplasa în spațiu tot mai aproape de cineva sau ceva. 2 vr (Înv; îe) A se ~ cu târgul A cădea la învoială. 3 vr (Pan; construit cu prepoziția de; înv, c. în dativ) A fi credincios cuiva. 4 vr A se afla foarte aproape de un anumit moment, timp etc. 5 vr (Îe) A se ~ de ziuă A se face ziuă. 6-7 vr (Îe) Nu te poți ~ de (cineva) A nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. 8 vr (Îe) Nu te poți ~ de (ceva) A nu putea să cumperi din cauza scumpetei. 9 vr (Îe) A se ~ funia de (sau la) par A se apropia deznodământul. 10 vr (Fig) A adera. 11-12 vti (Îpp) A ajunge aproape (1). 13 vt (Îe) A ~ mălaiul din traistă A cheltui (aproape) tot. 14-15 vt Aduce ceva sau pe cineva lângă... 16 vt (Fig) A lega sufletește sau prin afinități. 17 vt (Îvp) A fi aproape de împlinirea unui număr de ani. 18 vt (Înv; construit cu infinitivul sau conjunctivul) A fi cât pe ce să... 19 vr (Fig; urmat de prepoziția de) A se asemăna. 20 vr (Fig) A-și face prieten pe cineva. 21-22 vr, vt (Fig; pan) A-(și) atrage de partea sa pe cineva. 23 vr A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune.
13. [MDA2] apropiet1, ~ă a vz apropiat1
14. [MDA2] apropiet2 sn vz apropiat2
15. [MDA2] apropria vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 15/33 / P: ~pri-a / V: ~pia2 / Pzi: ~iez / E: lat appropriare] 1 (Cdtp) A-și însuși un lucru (străin). 2 A adapta un lucru pentru un anumit scop Vz: acomoda.
16. [CADE] APROPIA (-piu) I. vb. tr. 1 A pune, a așeza, a duce (mai) aproape: apropie scaunul și să stăm de vorbă; familiar: el știa să apropie inimile și să cimenteze ideile (I.-GH.) ¶ 2 A pune pe cineva alături de alții, a-l face să se asemene cu alții: aceste păcate îl apropie și mai mult de ei ¶ 3 ‡A atinge, a ajunge pînă la (vorb. de timp): Domnul, după ce apropiesă trei ani a domniei sale (LET.). II. vb. refl. 1 A veni, a se duce (mai) aproape de cineva, de ceva: vaporul se apropie de țărm; familiar: a se ~ de țintă; așa se mai apropie de adevăr, măcar că era păgîni (N.-COST.); proverb: i se apropie funia de par 👉 FUNIE ¶ 2 Fig. A fi aproape, a sosi (vorb. de timp): toamna se apropie ¶ 3 A se atinge de ceva, a avea pretenții asupra unui lucru: de acea moșie nimeni nu s’a putut ~ (I.-GH.) ¶ 4 A veni în atingere cu cineva: e un om ursuz, nu se poate ~ nimeni de el ¶ 5 A veni în atingere de aproape cu cineva, a se stabili între unul și altul legături mai strînse: noi studenții munteni și moldoveni ne-am apropiat și mai mult între noi (I.-GH.) ¶ 6 Se apropie de ziuă, se face îndată ziuă [lat. appropiare].
17. [CADE] *APROPRIA (-priez) vb. tr. 1 A-și însuși ceva: au căutat să-și aproprieze pămînturi întinse în țări depărtate (I.-GH.) ¶ 2 A potrivi cu ceva, a face să corespundă împrejurărilor: trebue să-și aproprieze felul de a vorbi cercului în care se găsește [fr. < lat.].
18. [DEX '98] APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare.
19. [DEX '98] APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.
20. [DLRLC] APROPIA, apropii, vb. I. (în opoziție cu depărta, îndepărta) I. (Cu sens local) 1. Refl. A veni, a se duce, a se așeza aproape (de ceva sau de cineva). Și anii-s tot mai plini – rotunde dropii – Simțim în fiecare zi cum te apropii, Socialistă eră de lumină, Cu biruinți pe cîmpuri și-n uzină. BENIUC, S. 31. Doi ușieri se apropiară cu ploconeli. PAS, L. I 158. Cînd [capra] s-apropie bine, ce să vadă? CREANGĂ, P. 26. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», indicînd locul sau persoana de care se face apropierea) Se apropiară de flăcăi și de cobzar, dîndu-și cu coatele, cîțiva dintre oamenii de pe șosea. PAS, L. I 8. Nu te apropia de mine, voinice, că îți vei pierde viața. ISPIRESCU, L. 125. ◊ Expr. A se apropia cu tîrgul = a fi pe punctul de a se înțelege (din preț), de a cădea la învoială. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici cu cineva (din cauza situației sau a caracterului său). A nu te putea apropia de ceva = a nu putea obține ceva (din cauza prețului etc.). A se apropia funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznodămîntul, sfîrșitul. (În forma regională apropiet) Se vede că mi s-a apropiet funia la par... Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o... Dar cu omul roș nu știu, zău, la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. 2. Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de cineva sau de ceva. Fiecare pas ne apropie de casă. ◊ Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. EMINESCU, O. I 193. Un căluț cam pătrărel... Gruie mi-l apropia, Mîna-n coamă că-i punea. ALECSANDRI, P. P. 79. II. (Cu sens temporal) Refl. 1. A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal. SADOVEANU, N. F. 58. ◊ Fig. Te înștiințez că cîșlegile se apropie de sfîrșit. ALECSANDRI, T. I 134. ◊ Expr. A se apropia de ziuă = a se crăpa de ziuă, a începe să se facă ziuă. A i se apropia vremea = a fi aproape de moarte. 2. A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Mă apropii de 30 de ani. ◊ Tranz. (Rar) O să mor cînd oi apropia suta, poate după ce-oi trece suta. STANCU, D. 16. III. Fig. 1. Refl. A fi, a ajunge aproape la fel. ◊ Tranz. Vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandate – Astea toate te apropie de dînșii. EMINESCU, O. I 134. 2. Tranz. A-și atașa pe cineva, a și-l face prieten. Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire. ALECSANDRI, O. 79. – Pronunțat: -pi-a-.
21. [DLRLC] APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. (Construit cu dativul persoanei) A face propriu, al său; a-și însuși un lucru străin. [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88. 2. (Urmat de determinări în dativ) A face ca ceva să fie propriu, potrivit, apt pentru un anumit scop. – Pronunțat: -pri-a.
22. [DLRM] APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se așeza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodămîntul, sfîrșitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casă. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. și tranz. A fi, a ajunge sau a face să fie sau să ajungă (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunoștințele lui se apropie de ale profesorului său. 2. Tranz. A-și face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.
23. [DLRM] APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca ceva să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Fr. approprier (lat. lit. appropriare).
24. [DN] APROPRIA vb. I. tr. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face (ceva) să devină potrivit pentru un scop anumit. [Pron. -pri-a, p. i., 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. approprier, cf. lat., it. appropriare].
25. [MDN '00] APROPRIA vb. tr. 1. a-și însuși lucruri sau bunuri străine; a-și atribui. 2. a face să devină potrivit (pentru). (< fr. approprier, lat. appropriare)
26. [Șăineanu, ed. VI] apropià v. 1. a pune sau duce aproape; 2. a veni aproape. [Lat. AD PROPIARE].
27. [Șăineanu, ed. VI] aproprià v. a-și însuși (mai ales pe nedrept): își apropriază toate faptele mari (= fr. aproprier).
28. [Scriban] aprópiĭ, a -á v. tr. (lat. appropiare). Eŭ aprópiĭ, tu aprópiĭ). Duc maĭ aproape: a apropia masa de părete. Fig. (Vechĭ). Mă apropiĭ (în timp): apropie opt anĭ de cînd domnește. Fac să semene: aceste calități te apropie de el. V. refl. Armata, războĭu, ziua se apropie.
29. [Scriban] *apropriéz v. tr. (lat. appropriare, fr. approprier). Pun mîna, îmĭ însușesc, mă fac stăpîn: îmĭ apropriez o moștenire (și fig.) o ideĭe. Potrivesc: cărțĭ apropriate mințiĭ copiilor. – Mulțĭ ignoranțĭ îl confundă cu a apropia. – Fals -piez.
30. [DOOM 3] +apropiat (desp. a-pro-pi-at) adj. m., s. m., pl. apropiați; adj. f., s. f. apropiată, pl. apropiate
31. [DOOM 3] apropia (a ~) (a duce/a ajunge aproape) (desp. a-pro-pi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. apropii, 3 apropie (desp. -pi-e), 1 pl. apropiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să apropii, 3 să apropie; ger. apropiind (desp. -pi-ind)
32. [DOOM 3] apropria (a ~) (a-și însuși) (desp. a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 1 sg. apropriez (desp. -pri-ez), 3 apropriază, 1 pl. apropriem; conj. prez. 1 sg. să apropriez, 3 să aproprieze; ger. apropriind (desp. -pri-ind)
33. [DOOM 2] apropia (a ~) (a duce/ajunge aproape) (a-pro-pi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. apropii, 3 apropie (-pi-e), 1 pl. apropiem; perf. s. 3 sg. apropie; conj. prez. 1 și 2 sg. să apropii, 3 să apropie, 1 pl. să apropiem; ger. apropiind (-pi-ind)
34. [DOOM 2] apropria (a ~) (a-și însuși) (a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 apropriază, 1 pl. apropriem (-pri-em); ger. apropriind (-pri-ind)
35. [MDO] apropia (i-a) (ind. prez. 1 sg. apropii)
36. [MDO] apropria (i-a) (ind. prez. 1 sg. apropriez, 3 sg. și pl. apropriază, 1 pl. apropriem, ger. apropriind, part. apropriat) («a face propriu», «a-și însuși»)
37. [IVO-III] apropiu, -pii 2, -piam 1 imp., -piind ger., -piere inf. s.
38. [IVO-III] apropriez (însușesc), -priam 1 imp., -priere inf. s.
39. [DER] apropia (-ii, apropiat), vb. – 1. A se deplasa (tot) mai aproape de ceva sau cineva. – 2. A intra în legătură, a aborda pe cineva. – 3. A pune împreună. – 4. A pune aproape spre a compara, a confrunta. – Mr. aprok’u, mr. prok’u. Lat. apprŏpiāre, care a ajuns să se confunde cu apprŏpinquāre (Pușcariu 102; Candrea-Dens., 66; REW 557; DAR); cf. sard. approbiare, v. prov. apropchar, fr. fr. approcher (› it. approcciare). Cf. aproape.
40. [Argou] a se apropia concertul expr. (intl.) a se ajunge la o înțelegere în privința unei lovituri
41. [DERC] APROPIA A apropia mălaiul din traistă = A cheltui (aproape) tot: După atâtea petreceri, simțea că i se apropie mălaiul de traistă. A i se apropia ziua sfârșitului sau a i se apropia vremea = A fi aproape de moarte: De acum și până în ziua sfârșitului său fericit Starețul s-a împărtășit cu Sfintele lui Hristos Taine aproape în fiecare zi și nu a primit nici mâncare și nici băutură. (TEOCTIST CAIA) Când a văzut că i se apropie vremea, și- a făcut testamentul. A se apropia funia (de sau la) par = A se apropia deznodământul: Se vede că mi s-a apropiet funia la par... Cu spânul tot am dus-o cum am dus-o... Dar cu omul roș nu știu, zău, la cât mi-a sta capul. (ION CREANGĂ) A se apropia cu târgul (înv.) = A cădea la învoială: − Nu știu, zău, eu ce voi face, zise popa. Parcă m-oi lăsa cu târgul până după Rusalii. (IOAN SLAVICI) Încet-încet, cei doi reușeau să se apropie cu târgul și s-au hotărât asupra prețului. A se apropia de ziuă = A se face ziuă: Se apropie de ziuă când tânărul se hotărăște să se-ntoarcă-n dormitor... (I. L. CARAGIALE) Nu te poți apropia de (ceva) = A nu putea să cumperi din cauza scumpetei: De acea moșie nimeni nu s-a putut apropia și a rămas și până în ziua de astăzi a orașului. (ION GHICA) De-odată se auzi: clamp! Capcana se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. (POP.) Nu te poți apropia de (cineva) = A nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva: Îți spun numai atât, că am aflat multe, dar încă nu destule, căci de Lică cu una, cu două nu te poți apropia. (IOAN SLAVICI)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL