Definiție și ce înseamnă apotemă

1. [DEX '09] APOTEMĂ, apoteme, s. f. Segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturile sale. ♦ Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. – Din fr. apothème.

2. [MDA2] apotemă sf [At: MELIK, G. 126 / Pl: ~me / E: fr apothème] (Gmt) 1 Perpendiculara dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul unei laturi. 2 Raza cercului înscris într-un poligon regulat. 3 (Îs) ~ma piramidei Înălțimea unuia dintre triunghiurile care formează fețele unei piramide.

3. [CADE] *APOTEMĂ (pl. -eme) sf. 📐 1 Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe una din laturile lui (🖼 163) ¶ 2 Perpendiculară coborîtă din vîrful unei piramide regulate pe una din laturile poligonului de bază [fr.].

4. [DEX '98] APOTEMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul oricăreia dintre laturile sale. ♦ Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. – Din fr. apothème.

5. [DLRLC] APOTEMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate.

6. [DLRM] APOTEMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unei poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. – Fr. apothème (< gr.).

7. [DN] APOTEMĂ s.f. Perpendiculară care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul unei laturi. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. [< fr. apothème, cf. gr. apothema < apotithemi – a coborî].

8. [MDN '00] APOTEMĂ s. f. segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălțime a feței laterale a unei piramide regulate. (< fr. apothème)

9. [Scriban] *apotémă f., pl. e (vgr. apóthema, d. apotithemi, depun, transmit. V. temă). Geom. Perpendiculară dusă din centru unuĭ poligon regular pe o lature.

10. [DOOM 3] apotemă s. f., g.-d. art. apotemei; pl. apoteme

11. [DOOM 2] apotemă s. f., g.-d. art. apotemei; pl. apoteme

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] mormânjeală sf [At: TDRG / Pl: nct / E: mormânji + -eală] 1 […]
1. [MDA2] mormânji vt [At: TDRG / Pzi: ~jesc / E: ns cf morânci, mânji] […]
1. [DEX '09] MORMÂNTAL, -Ă, mormântali, -e, adj. 1. De mormânt. ◊ Tăcere (sau liniște) […]
1. [DEX '09] MORMĂI, mormăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte […]
1. [DEX '09] MORMĂIALĂ, mormăieli, s. f. Mormăit1. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală. […]
1. [DEX '09] MORMĂIRE, mormăiri, s. f. Acțiunea de a mormăi și rezultatul ei. – […]
1. [DEX '09] MORMĂIT2, -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit; […]
1. [MDA2] mormăitor, ~oare a [At: LB / V: ~rnă~, murmui~ / P: ~mă-i~ / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro