1. [DEX '09] APOSTOLIC, -Ă, apostolici, -ce, adj. 1. Care aparține apostolilor (I 1), de apostoli; apostolesc. 2. Care aparține papei2, privitor la papă2; pontifical. – Din fr. apostolique, lat. apostolicus.
2. [MDA2] apostolic, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 313 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr apostolique, lat apostolicus, a, -um] 1 Care aparține apostolilor (1). 2 În felul apostolilor (1). 3 De apostol (1) Si: apostolesc, (înv) apostolicesc. 4 Care depinde de papa sau emană de la Sfântul Scaun.
3. [CADE] *APOSTOLIC adj. 1 ⛪ În conformitate cu credința apostolilor: biserică ~ă; rege ~, titlu pe care-l purtau regii Ungariei; simbol ~, Crezul uzitat în Biserica apuseană; scaun ~, scaunul episcopal al Romei ¶ 2 De propovăduitor: zel ~ ¶ 2 ⛪ Ce purcede de la puterea supremă bisericească: scrisoare ~ă [fr. < lat.].
4. [DEX '98] APOSTOLIC, -Ă, apostolici, -ce, adj. 1. Care aparține apostolilor (I 1), de apostoli; apostolesc. 2. Care aparține papei2, privitor la papă2; pontifical. – Din fr. apostolique, lat. apostolicus.
5. [DLRLC] APOSTOLIC, -Ă, apostolici, -e, adj. Care aparține apostolilor, care este în conformitate cu ideile răspîndite de apostoli. El urmează porunca apostolică. NEGRUZZI, S. I 313.
6. [DLRM] APOSTOLIC, -Ă, apostolici, -e, adj. Care aparține apostolilor, de apostoli; care aparține Vaticanului, privitor la Vatican; papal. – Fr. apostolique (lat. lit. apostolicus).
7. [DN] APOSTOLIC, -Ă adj. Al apostolilor, conform cu ideile apostolilor. ♦ Papal. [Cf. fr. apostolique, it. apostolico, lat. bis. apostolicus].
8. [MDN '00] APOSTOLIC, -Ă adj. 1. referitor la apostoli, conform cu ideile lor. 2. papal. (< fr. apostolique, lat. apostolicus)
9. [Șăineanu, ed. VI] apostolic a. 1. care vine dela apostoli: învățătură apostolică; simbolul apostolic, actul de credință numit obișnuit crezul; 2. care emană dela papa: brevă apostolică; majestate apostolică, titlu dat de papa Casei de Austria.
10. [Scriban] *apostólic, -ă adj. (vgr. apostolikós). De apostol, al apostolilor, conform celor zise de apostolĭ: biserică apostolică. Fig. Zel apostolic. Papal (că papa e considerat și el ca apostol): scaunu apostolic. Simbolu apostolic, simbolu credințeĭ, crezu. Regele apostolic, regele Ungariiĭ (titlu acordat de papă). – Vechĭ apostolicesc (rus. apostoličeskiĭ).
11. [DOOM 3] apostolic adj. m., pl. apostolici; f. apostolică, pl. apostolice
12. [DOOM 2] apostolic adj. m., pl. apostolici; f. apostolică, pl. apostolice
13. [D.Religios] apostolic, -ă, apostolici, -ce adj. Care aparține apostolilor (1), de apostol (1); în conformitate cu credința apostolilor. ♦ Rege apostolic v. rege. Scaun apostolic v. scaun. Succesiune apostolică v. succesiune. ♦ Care purcede de la autoritatea supremă bisericească. – Din fr. apostolique, lat. apostolicus (< gr. apostolikos).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL