1. [DEX '09] APETIT, apetituri, s. n. Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.
2. [MDA2] apetit sn [At: NEGRUZZI, S. I, 58 / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr appétit, lat appetitus, -a, -um] 1 Poftă de mâncare. 2 (Pex) Orice fel de poftă. 3 (Îs) ~ sexual Dorință de a-și satisface pornirile sexuale.
3. [CADE] *APETIT (pl. -turi) sn. 1 Poftă de mîncare: singur numele bucatelor era deajuns ca să-mi taie ~ul (NEGR.) ¶ 2 Poftă în general, lăcomie (întrebuințat în acest caz de obiceiu la plural): sînt oameni ale căror ~uri n’au margini [fr. < lat.].
4. [DEX '98] APETIT, apetituri, s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.
5. [DLRLC] APETIT s. n. (Franțuzism) Poftă de mîncare. Lipsă de apetit. ◊ Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58.
6. [DLRM] APETIT s. n. (Franțuzism) Poftă de mîncare. – Fr. appétit.
7. [DN] APETIT s.n. (Franțuzism) Poftă de mîncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / < fr. appétit, cf. lat. appetitus < appetere – a dori].
8. [MDN '00] APETIT s. n. poftă de mâncare; apetiție. (< fr. appétit)
9. [Șăineanu, ed. VI] apetit n. poftă de mâncare.
10. [Scriban] *apetít n., pl. urĭ (lat. appetitus). Poftă de mîncare. Fig. Apetitu pasiunilor.
11. [DOOM 3] apetit s. n., pl. apetituri
12. [DOOM 2] apetit s. n., pl. apetituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL