1. [DEX '09] APENDICE, apendice, s. n. 1. (În forma accentuată apendice) Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului2. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicație. 4. (Fon.) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [Acc. și: apendice] – Din fr. appendice, lat. appendix, -icis.
2. [MDA2] apendice snm [At: P. MAIOR, IST. 31 / V: (înv) ~ix / A: ~dice / Pl: ~ice, ~ici / E: fr appendice, lat appendix] 1 Parte secundară a unui obiect pe care îl completează și a cărui prelungire este. 2 (Atm; șîs) ~ vermicular sau ileo-cecal Mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului. 3 (Pan) Anexă la sfârșitul unei cărți.
3. [CADE] *APENDICE (pl. -ice) sn. 1 Parte a unui lucru care se înfățișează ca o prelungire a Iui: buza de sus a unor animale se termină printr’un ~ ¶ 2 📝 Adaus la o carte pentru a completa sau a lămuri unele puncte ¶ 3 🫀 ~ vermicular, vermiform sau (ileo)cecal, prelungire de 4-12 cm., în formă de deget de mănușă, a părții inferioare a intestinului gros (🖼 158) [fr. < lat.].
4. [DEX '98] APENDICE, apendice, s. n. 1. Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicație. 4. (Fon.) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [Acc. și: apendice] – Din fr. appendice, lat. appendix, -icis.
5. [DLRLC] APENDICE s. n. 1. Parte secundară a unui organ sau a unui lucru, care se prezintă ca o prelungire și completare a acestuia. Acest apendice al șirei spinării (= coada) are și el o însemnătate. ODOBESCU, S. III 43. ◊ Fig. Fără un astfel de partid [marxist-leninist] clasa muncitoare ar fi fost condamnată să joace rolul de apendice al burgheziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 1/1. 2. Mică prelungire, sub formă de sac înfundat, a tubului intestinal, aflată în partea de jos ă cecului. 3. Parte suplimentară, finală, a unei publicații; supliment, anexă, adaos. În apendicele lucrărilor științifice se dau indicații bibliografice. – Accentuat și; (1) apendice.
6. [DLRM] APENDICE, apendice, s. n. 1. Mică prelungire a tubului intestinal în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui organ sau a unui lucru, care se prezintă ca o prelungire și completare a acestuia. 3. Adaos la o publicație; anexă, supliment. [Acc. și: apendice] – Fr. appendice (lat. lit. appendix, -icis).
7. [DN] APENDICE s.n. 1. Parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezintă ca o prelungire, ca o completare a acestuia. ♦ Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 2. Prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec. ♦ Parte lipită de un organ. 3. Supliment, adaos la o lucrare; anexă. [Acc. și apendice, pl. -ce, (s.m.) -ci. / < fr., it. appendice, cf. lat. appendix – adaus, ceva atîrnat].
8. [MDN '00] APENDICE/APENDICE s. n. 1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2. 2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc. 3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia. ◊ element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 4. supliment, adaos la o lucrare; anexă. (< fr. appendice, lat. appendix)
9. [Șăineanu, ed. VI] apendice n. 1. partea dependentă de una principală; 2. supliment la sfârșitul unei opere, adaos; 3. Anat. apendicele cecumului în forma unui deget de mănușă.
10. [Scriban] *apendíce n., pl. tot așa, (lat. appéndix, appéndicis; fr. appendice). Suplement la sfîrșitu uneĭ lucrărĭ. Orĭ-ce parte care servește ca prelungire a părțiĭ principale. Anat. Apendicele vermiform saŭ cecal, o prelungire ca un mic deget de mănușă (4-12 centimetri) la partea de jos a intestinuluĭ gros. – Fals apéndice.
11. [MDA2] apendix sn vz apendice
12. [DOOM 3] +apendice2 (anat.) s. m., pl. apendici (~ sexuali)
13. [DOOM 3] apendice1 (adaos) s. n., pl. apendice
14. [DOOM 2] !apendice/apendice2 (prelungire a intestinului) s. n., pl. apendice/apendice
15. [DOOM 2] apendice1 (adaos) s. n., pl. apendice
16. [MDO] apendice, pl. apendice
17. [IVO-III] apendice (un apendice, două apendice).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL