1. [DEX '09] AOLICĂ interj. (Pop.) Diminutiv al lui aoleu. – Aoleu + suf. -ică.
2. [MDA2] aolică i [At: ap. TDRG / V: au-, -lico, -lica, d-ao~ / E: aoleo! + -ică] (Îppl; gmț) Exprimă o ușoară părere de rău, amestecată cu iubire sau cu plăcere.
3. [CADE] AOLICĂ! interj. Arată un necaz ușor sau prefăcut, o mustrare blîndă: Aolică, daolică! Mult mi-e drăgulița mică (ALECS.-P.) [aoleo].
4. [DEX '98] AOLICĂ interj. (Pop.) Diminutiv a lui aoleu. – Aoleu + suf. -ică.
5. [DLRLC] AOLICĂ interj. (Numai în literatura populară, adeseori în glumă) Exclamație care exprimă o ușoară părere de rău sau o mustrare blîndă. Aolică, lică, floare! De n-ai fi fărmăcătoare, Nu m-ai abate din cale, Să calc pe urmele tale! ALECSANDRI, P. P. 277. Aolică, daolică! Mult mi-e drăgulița mică! ALECSANDRI, P. P. 279. – Pronunțat: a-o-. – Variantă: daolică interj.
6. [DLRM] AOLICĂ interj. (Pop.) Exclamație care exprimă o ușoară părere de rău sau o mustrare blîndă. – Din aoleu + suf. -ică.
7. [MDA2] aulică i vz aolică
8. [MDA2] aulico i vz aolică
9. [DOOM 3] aolică (pop.) interj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL