1. [DEX '09] ANTRENA, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer.
2. [MDA2] antrena [At: VLAHUȚĂ, D. 256 / Pzi: ~nez / E: fr entraîner] 1-2 vtr (Spt) A (se) pregăti prin exerciții fizice și metodice pentru competiții. 3-4 vt A stimula sau a face pe cineva (părtaș) la o activitate, discuție etc. 5-6 vt A atrage după sine pe cineva (la ceva reprobabil). 7-8 vtr (Rar; fig) A (se) înflăcăra. 9-10 vtr A (se) pune în mișcare.
3. [CADE] *ANTRENA (-enez) I. vb. tr. 1 A duce, a tîrî după sine: i-a antrenat și se duc orbește după el ¶ 2 A fermeca, a cuceri: cu vorba lui antrenează toată lumea ¶ 3 A pregăti prin exerciții repetate în vederea unui concurs, unei lucrări; în spec. ⛹ a pregăti un cal pentru alergări. II. vb. refl. A se pune în mișcare, a fi cu voie bună: nu ne-am antrenat de loc la petrecerea de aseară [fr. entraîner].
4. [DLRLC] ANTRENA, antrenez, vb. I. 1. Tranz. A dezvolta calitățile unui sportiv prin exerciții metodice și prin regim special de viață. ◊ Refl. Atleții romîni s-au antrenat serios în vederea campionatelor naționale de atletism. ◊ Sportivii cicliști... se antrenează cu rîvnă pentru ridicarea nivelului lor tehnic. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724. 2. Tranz. A atrage, a stimula într-o activitate, a face să se dedice unei acțiuni cu tot entuziasmul. Această mișcare [pentru apărarea păcii] antrenează noi și noi categorii de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 131. 3. Refl. A se aprinde, a se înflăcăra, a se lăsa tîrît. S-a antrenat în discuție.
5. [DLRM] ANTRENA, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice pentru o activitate sportivă. 2. Tranz. A atrage, a stimula într-o acțiune. 3. Refl. A se lăsa tîrît; a se aprinde, a se înflăcăra. ◊ Tranz. Fac mult haz ca să-l antrenez (CAMIL PETRESCU). 4. Tranz. A da mișcare de funcționare unei mașini sau unui vehicul prin consum de energie musculară sau mecanică. – Fr. entrainer.
6. [DN] ANTRENA vb. I. tr., refl. A(-și) conserva și dezvolta însușirile fizice prin exerciții metodice. 2. tr. A atrage, a stimula (într-o discuție, într-o acțiune etc.). 3. tr. A trage după sine, a pune în mișcare, a mișca. 4. refl. A se înflăcăra. [< fr. entraîner].
7. [MDN '00] ANTRENA vb. I. tr., refl. a(-și) conserva și dezvolta însușirile fizice prin exerciții metodice. II. tr. 1. a atrage, a stimula (într-o discuție, acțiune etc.). 2. a trage după sine, a pune în mișcare. III. refl. a se înflăcăra. (< fr. entraîner)
8. [Scriban] *antrenéz v. tr. (fr. entrainer. V. tren). Supun calu săŭ omu unuĭ regim care să-l prepare p. curse orĭ luptă. Fig. A porni, a însufleți: vorba luĭ antrenează toată lumea. V. refl. Mă pornesc, mă aprind: copiiĭ se antrenase la joc.
9. [DOOM 3] antrena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. antrenez, 3 antrenează; conj. prez. 1 sg. să antrenez, 3 să antreneze
10. [DOOM 2] antrena (a ~) vb., ind. prez. 3 antrenează
11. [DER] antrena (-nez, -at), vb. – A pregăti prin exerciții. Fr. entrainer. – Der. (din fr.) antren, s. m. (galicism: foc, căldură, animație); antrenament, s. n.; antrenor, s. m.
12. [Argou] nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL