1. [DEX '09] ANTIHRIST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ.
2. [MDA2] antihrist sm vz anticrist
3. [CADE] ANTIHRIST I. sm. 🔱 pop. Demonul care, după cum spune Apocalipsul, va veni la sfîrșitul lumii și va aduce o sumă de răutăți și fără-de-legi, dar va fi învins de Hristos. II. adj. Fig. Nelegiuit [vsl. < gr.].
4. [DEX '98] ANTIHRIST, antihriști, s. m. (În creștinism) Nume dat principiului răului, lui Satana și ereticilor; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĩstŭ.
5. [DLRM] ANTIHRIST, antihriști, s. m. Om nelegiuit, pervers. [Var.: anticrist s. m.] – Slav (v. sl. antihrŭstŭ < gr.).
6. [DEX '09] ANTICRIST s. m. v. antihrist.
7. [MDA2] anticrist sm [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 1232 / V: -tehârs, -tehârst, -ihârs, -ihârst, -ihârț, -ihr- / Pl: ~iști / E: vsl антихристу] 1 Messia cel neadevărat, despre care se prorocea că va întemeia o lege nouă, potrivnică lui Hristos. 2 Diavol care va ieși pe pământ pentru a îndemna pe oameni la rău. 3 (Pex) Om foarte rău. 4 (Pex) Om care se ridică împotriva religiei creștine.
8. [MDA2] antihârs sm vz anticrist
9. [MDA2] antihârst sm vz anticrist
10. [MDA2] antihârț sm vz anticrist
11. [CADE] *ANTICRIST = ANTIHRIST.
12. [DOOM 3] !Antihrist (întruchipare a răului) (desp. -ti-hrist) s. propriu m., g.-d. art. Antihristului/lui Antihrist
13. [DOOM 3] antihrist (eretic, nemernic) (desp. -ti-hrist) s. m., pl. antihriști
14. [DOOM 2] antihrist (eretic, nemernic) (-ti-hrist) s. m., pl. antihriști
15. [DER] anticrist s. m. – Nume dat de creștini principiului răului, Satanei și ereticilor. – Var. antihrist. – Antihîrț, s. m. (fam., pungaș, golan; se folosește drept calificativ pe jumătate ironic, pe jumătate depreciativ, dar totdeauna cu o nuanță de afecțiune sau familiaritate). Sl. anŭtichristŭ, din ngr. ἀντίχριστος. Forma cu c este neol. Var. fam. este o modificare expresivă, ca hîrța-pîrța.
16. [D.Religios] antihrist, antihriști s. m. 1. Nume dat principiului răului în creștinism, lui Stana și ereticilor; p. ext. om nelegiuit, vicios, pervers. ♦ Om care, sub masca credinței și a falsei evlavii, se dă drept Mesia ca să ademenească pe alții să-l urmeze; eretic. 2. (La sg.) Demonul care, potrivit Apocalipsei, va veni la sfârșitul veacurilor încercând să dezlânțuie apostazia generală, dar va fi învins ireversibil de către Hristos. [Var.: anticrist, antichrist s. m.] – Din sl. antihristŭ (< gr. antihristos).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL