1. [DEX '09] ANTERIOR, -OARĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior.
2. [MDA2] anterior, ~oară a, av [At: DA / P: ~ri-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr antérieur, lat anterior] 1-2 Care precedă o anumită dată Si: precedent. 3-4 (Care este așezat) în partea dinainte. 5-6 (D. sunete) (Articulat) în partea din față a cavității bucale.
3. [CADE] *ANTERIOR I. adj. 1 Care se găsește înainte, în partea dinainte: membrele anterioare ¶ 2 Dinainte, de mai ’nainte (cu privire la timp): fapt ~; ne revin adesea aduceri aminte din viețile noastre anterioare (VLAH.) ¶ 3 📖 Perfect ~; viitor ~, timpuri ale indicativului care arată o acțiune întîmplată înaintea alteia. II. adv. Mai ’nainte: această datorie a plătit-o ~ [fr. antérieur < lat.].
4. [DLRLC] ANTERIOR, -OARĂ, anteriori, -oare, adj. (în opoziție cu posterior) 1. (Cu sens temporal) Petrecut înaintea altui eveniment precedent. Evenimente anterioare revoluției. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Cu sens local) Care ocupă partea din față a unui obiect, care este așezat în față. Partea anterioară a corpului. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. Sunetele «e» și «i» sînt vocale anterioare. – Pronunțat: -ri-or.
5. [DLRM] ANTERIOR, -OARĂ, anteriori, -oare, adj. 1. (Temporal) Precedent. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Local) Care este așezat în față. ♦ (Despre sunete) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Fr. antérieur (lat. lit. anterior).
6. [DN] ANTERIOR, -OARE adj. Care este, se petrece înaintea altui eveniment; precedent, de dinainte. ♦ Situat în față. ♦ (Despre sunete) Care se articulează într-un punct situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. antérieur, it. anteriore, lat. anterior].
7. [MDN '00] ANTERIOR, -OARĂ adj. 1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent. 2. situat în față. 3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavității bucale. (< fr. antérieur, lat. anterior)
8. [Șăineanu, ed. VI] anterior a. 1. ce se află înainte (în spațiu): membre anterioare; 2. care precede în ordinea timpului: eveniment anterior. ║ adv. înainte.
9. [Scriban] *anteriór, -oáră adj. (lat. antérior). Care e înainte în timp saŭ în loc. Adv. Maĭ înainte: a sosi anterior). V. posterior, ulterior.
10. [CADE] *ULTERIOR adj. 1 Care se află dincolo, vorb. de o țară (C. CITERIOR) ¶ 2 Care se face sau se întîmplă în urmă (C. ANTERIOR) [fr. < lat.].
11. [DOOM 3] +anterior2 (desp. -ri-or) adv.
12. [DOOM 3] anterior1 (desp. -ri-or) adj. m., pl. anteriori; f. anterioară, pl. anterioare (anterior pandemiei)
13. [DOOM 2] anterior (-ri-or) adj. m., pl. anteriori; f. anterioară, pl. anterioare
14. [DGSSL] ANTERIOR, -OARĂ 1. Serie ~ În fonetică, serie de localizare specifică vocalelor, incluzând, în română, sunetele [e, i]; sin. serie (pre)palatală 2. Vocală ~ / (pre)palatală Vocală din seria anterioară a cărei rostire presupune un spațiu de rezonanță delimitat de partea anterioară a mușchiului lingual și de zona anterioară a bolții palatului. Vezi și PALATAL,-Ă; PREPALATAL,-Ă, VOCALĂ. 3. Viitor ~ Timp relativ*, formă a viitorului*. L.I.R.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL