Definiție și ce înseamnă antepunere

1. [DEX '09] ANTEPUNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de a antepune și rezultatul ei. – V. antepune.

2. [MDA2] antepunere sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: antepune] Punere înainte.

3. [DN] ANTEPUNERE s.f. Acțiunea de a antepune. [< antepune].

4. [MDN '00] ANTEPUNERE s. f. antepoziție (1), procliză. (< antepune)

5. [DEX '09] ANTEPUNE, antepun, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer).

6. [MDA2] antepune vt [At: DEX2 / Pzi: ~pun / E: ante- + pune cf fr antéposer] A pune înainte.

7. [DN] ANTEPUNE vb. III. tr. (Gram.) A pune înainte. [După fr. antéposer].

8. [MDN '00] ANTEPUNE vb. tr. a pune înainte. (după fr. antéposer)

9. [DOOM 3] antepune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepun, 2 sg. antepui, 3 sg. antepune, perf. s. 1 sg. antepusei, 1 pl. antepuserăm, m.m.c.p. 1 pl. antepuseserăm; conj. prez. 1 sg. să antepun, 3 să antepună; ger. antepunând; part. antepus

10. [DOOM 2] *antepune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepun, 2 sg. antepui, 1 pl. antepunem; conj. prez. 3 să antepună; ger. antepunând; part. antepus

11. [DGSSL] ANTEPUNERE 1. În sintaxă, așezarea unui component sau a unui grup înaintea altui termen; se opune postpunerii*. Se utilizează: a) pentru specificarea cazurilor de topică fixă (vezi, de ex., în română, clasa de determinanți* și de cuantificatori* care apar în antepunere obligatorie față de substantiv: acest, acel, fiecare, oricare, orice, care, alt, vreun + substantiv); b) pentru indicarea poziției în cazurile de topică liberă* (în română, de ex., complementele direct și indirect pot apărea în antepunere sau în postpunere); c) pentru indicarea devierilor, cu motivație stilistică sau pragmatică, de la topica neutră. 2. În retorică, schemă figurativă emblematică, realizată prin așezarea determinării înaintea determinatului; se concretizează sub forma mai multor figuri* specifice: epitet* invers, epitet antepus, anastrofă*, dislocare* / hiperbat* (vezi INVERSIUNE). G.P.D.

12. [DTL] ANTEPUNERE s. f. (< antepune, după fr. antéposer, cf. lat. ante + lat. ponere): v. procliză.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDN '00] ANTEPREȘCOLAR, -Ă adj. anterior perioadei preșcolare. (< ante- + preșcolar) 2. [DOOM […]
1. [DEX '09] ANTEPROGRAMAT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + […]
1. [DEX '09] ANTEPROIECT, anteproiecte, s. n. Schiță sumară a unui proiect, care cuprinde numai […]
[MDN '00] ANTEPULSIE s. f. (med.) tendință de cădere spre înainte. (< fr. antépulsion) Sursă: […]
1. [DEX '09] ANTEPUS, -Ă, antepuși, -se, adj. Care a fost pus înainte. – V. […]
1. [DEX '09] ANTERIU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși; sutană. ♦ […]
1. [DEX '09] ANTEPUNE, antepun, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune […]
1. [DEX '09] ANTERIDIE, anteridii, s. f. Organ de înmulțire a unor plante (alge, mușchi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro