1. [DEX '09] ANOMALIE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie.
2. [MDA2] anomalie sf [At: CANTEMIR, IST. 146 / Pl: ~ii / E: fr anomalie] 1 Abatere de la normal. 2 Abatere de la regulă. 3-4 Defect (patologic).
3. [CADE] *ANOMALIE sf. 1 Nepotrivire cu o anumită stare de lucruri, cu așteptările noastre, neregularitate: sînt multe anomalii în viața noastră de azi ¶ 2 📖 Abatere de la regulele gramaticale: o ~ nesuferită într’o gramatică regulată (NEGR.) [fr. < gr.].
4. [DLRLC] ANOMALIE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită. ♦ Defect grav, meteahnă.
5. [DLRM] ANOMALIE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită; p. ext. defect (grav), meteahnă. – Fr. anomalie (< gr.).
6. [DN] ANOMALIE s.f. Stare a celui anormal; abatere de la o regulă, de la o normă. ♦ Defect grav, meteahnă, beteșug. [Gen. -iei. / cf. fr. anomalie, it. anomalia, lat., gr. anomalia].
7. [MDN '00] ANOMALIE s. f. abatere de la normă, de la regulă; defect grav, meteahnă. (< fr. anomalie, lat., gr. anomalia)
8. [Șăineanu, ed. VI] anomalie f. starea lucrului anomal, neregularitate, particularitate: anomaliile graiului.
9. [Scriban] *anomalíe f. (vgr. anomalia). Neregularitate (maĭ ales în gramatică). Șt. nat. Monstruozitate.
10. [DOOM 3] anomalie s. f., art. anomalia, g.-d. art. anomaliei; pl. anomalii, art. anomaliile (desp. -li-i-)
11. [DOOM 2] anomalie s. f., art. anomalia, g.-d. art. anomaliei; pl. anomalii, art. anomaliile
12. [DGSSL] ANOMALIE 1. În lingvistica tradițională, formă sau construcție aberantă în raport cu un model sau o regulă. De ex., formele din paradigma* de indicativ prezent a verbului a lua sau pluralele surori, nurori. Desemnând neregularitățile dintr-o limbă, anomalia se opune analogiei*. Vechea dispută dintre analogiști și anomaliști se continuă până astăzi sub forma disputei între adepții studierii limbii ca sistem (deci a regularităților) și cei care pun accentul pe uzaj. 2. ~ semantică Denumire dată de lingvistica modernă (structurală* sau transformațională*) situațiilor în care se încalcă regulile de combinare semantică a cuvintelor. Anomalia de acest tip dă naștere la fraze care pot fi interpretate numai printr-un proces metaforic*, transparent sau mai complicat: anotimp blând, unde adjectivul încalcă regulile de combinare numai cu animate, printr-un transfer metaforic bazat pe asemănarea de formă; În soarele ca o colosală sprânceană (C. Hogaș), adjectivul însemnând „foarte, foarte mare” nu s-ar putea combina cu substantivul sprânceană decât în contextul mai larg din care rezultă că nu desemnează „o parte a corpului uman”, ci o simplă asemănare de formă a obiectelor. • Anomalia semantică se mai poate referi la frazele a căror formă logică intră în conflict cu structura semantică a lexicului prin contradicții (mașina mănâncă prăjituri) sau prin alte fenomene, de ex., tautologii* (am cunoscut un celibatar care nu e căsătorit$). L.I.R. (1); A.B.V. (2).
13. [DE] ANOMALÍE (< fr., lat.) s. f. Abatere de la normal, de la regulă; spec., abatere de la caracterul normal al construcției sau formei unui organ, a unei părți a corpului sau a întregului organism; (în sens larg) malformație congenitală. ♦ A. de temperatură = abatere a temperaturii medii a unui punct față de valorile medii multianuale. ♦ A. geochimică = deviație a conținutului în elemente chimice al unei porțiuni de teren față de fondul general al regiunii sau al scoarței terestre. ♦ A. geofizică = deviație a caracteristicilor geofizice, evidențiață prin măsurători pe o anumită suprafață, în raport cu fondul general al regiunii sau scoarței Pămîntului. ♦ A. magnetică = deviație a cîmpului magnetic al Pămîntului de la valorile normale. Poate fi: continentală (supr. 10-100.000 km2; ex. a.m. din Siberia de Est), regională (1-10 km2) și locală, datorată prezenței zăcămintelor de fier; ex. a.m. de la Krivoi Rog, Kursk.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL