1. [DEX '09] ANIȘOR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor.
2. [MDA2] anișor sm [At: CARAGIALE, S. 107/4 / Pl: ~i / E: an + -ișor] 1-2 (Șhp) An (din perioada copilăriei sau a tinereții).
3. [CADE] ANIȘOR sm. dim. AN: ăl mai mare să fi avut șapte ~i (CAR.).
4. [DEX '98] ANIȘOR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor.
5. [DLRLC] ANIȘOR, anișori, s. m. Diminutiv al lui a n (mai ales cînd se vorbește de vîrsta copiilor mici). Ăl mai mare să fi avut șapte anișori. CARAGIALE, S. 109. Aceste sînt frumoase în cărți de poezie Ce farmecă o fată de zece anișori. BOLINTINEANU, O. 202.
6. [DLRM] ANIȘOR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2.
7. [DOOM 3] anișor s. m., pl. anișori
8. [DOOM 2] anișor s. m., pl. anișori
9. [Onomastic] Ani/șca, -șor etc. v. Ana I B 1 – 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL