Definiție și ce înseamnă animație

1. [DEX '09] ANIMAȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. ◊ Film de animație = film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis.

2. [MDA2] animație sf [At: DA / V: (înv) ~țiune / E: fr animation, lat animatio] 1 Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.). 2 Creare de desene animate. 3 Colectiv care creează desene animate.

3. [DEX '98] ANIMAȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis.

4. [DLRLC] ANIMAȚIE s. f. Mișcare multă și zgomotoasă; fig. însuflețire, vioiciune, vivacitate. Ceva mai la stînga de animația portului se aud strigăte ascuțite de copii. SAHIA, U.R.S.S. 123. Dar deodată pe coline Scade animația... De mirare parcă-și ține Vintul respirația. TOPÎRCEANU, B. 51. – Pronunțat: -ți-e.

5. [DLRM] ANIMAȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire, vioiciune. – Fr. animation (lat. lit. animatio, -onis).

6. [DN] ANIMAȚIE s.f. Activitate, mișcare vie; vioiciune. ♦ Filmare a unor obiective produse de mîna omului; desene, siluete articulate, sculpturi animate etc. [Gen. -iei, var. animațiune s.f. / cf. fr. animation, engl. animated (cartoon) < lat. animatio].

7. [MDN '00] ANIMAȚIE s. f. mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, de vehicule); însuflețire, agitație. ♦ film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate. (< fr. animation, lat. animatio)

8. [DCR2] animație s. f. 1968 (cinem.) Gen al filmului cu desene animate v. animator (cf. fr. animation; DN, DEX – alte sensuri, DN3)

9. [MDA2] animațiune sf vz animație

10. [CADE] *ANIMAȚIUNE, *ANIMAȚIE sf. Faptul de a (se) anima, vioiciune, însuflețire: vorbea cu multă ~ [fr. < lat.].

11. [DN] ANIMAȚIUNE s.f. v. animație.

12. [Șăineanu, ed. VI] animați(un)e f. 1. însuflețire; 2. fig. vioiciune, căldură a inimei.

13. [Scriban] *animațiúne f. (lat. animátio, -ónis). Însuflețire. Vioicĭune. – Și -áție.

14. [DOOM 3] animație (desp. -ți-e) s. f., art. animația (desp. -ți-a), g.-d. animații, art. animației

15. [DOOM 2] animație (-ți-e) s. f., art. animația (-ți-a), g.-d. animații, art. animației

16. [MDO] animație

17. [DAS] ANIMAȚIE. Subst. Animație, animare, agitație, agitare, neliniște, mișcare, frămîntare, frămîntat, vînzoleală, vînzolire, vînzolit (rar). Grabă, grabă mare, zor, pripă, pripeală, pripire, precipitare, precipitație, impaciență (livr.), nerăbdare; înfrigurare, febrilitate, febră (fig.), fierbere (fig.), nervozitate. Zarvă, larmă (fig.), vacarm, tărăboi, tam-tam (fig.), tumult (fig.), hărmălaie, aglomerație, aglomerare, babilonie, harababură, învălmășeală, învălmășire, învălmășag, îmbulzire, îmbulzeală, înghesuială, înghesuire (rar), înghesuit (rar); forfotă, forfoteală, du-te-vino, foială, foire, învîrteală, roi, roire, roit; vîltoare (fig.), furtună (fig.). Adj. Agitat, animat, neliniștit, frămîntat (fig.), tulburat (fig.); grăbit, zorit, repezit, pripit; pripelnic; precipitat, neastîmpărat, nestăpînit, înfrigurat (fig.), febril, nerăbdător, impacient (livr.), nervos, îl frige pămîntul sub tălpi. Furtunos (fig.), vijelios (fig.); forfotitor, clocotitor (fig.), roitor, roinic (rar). Vb. A se agita, a se neliniști, a se frămînta, a fremăta, a se zbate, a se vînzoli; a fi grăbit, a se grăbi, a da zor, a se pripi, a se zori; a nu avea răbdare, a fi plin de nerăbdare, a sta (a ședea) ca pe jăratec, a sta ca pe spini, a nu-și afla rostul (locul), a nu-l mai prinde pe cineva locul (starea), a nu avea astîmpăr, a nu-i sta cuiva picioarele, a nu sta locului, a da strechea în cineva, a se precipita, a se impacienta (livr.). A se zbate, a face tam-tam, a face tapaj; a se înghesui, a se îmbulzi, a da năvală, a se îngrămădi, a se învălmăși; a forfoti, a se foi, a furnica, a roi. A agita, a stîrni furtună (fig.), a grăbi, a zori, a da cuiva zor, a precipita, a impacienta (livr.), a tulbura, a băga în draci, a pune pe jeratic. A face gălăgie, a face zarvă. Adv. Fără astîmpăr, cu neastîmpăr, în neastîmpăr; fără pic de liniște; cu nerăbdare, în grabă, în graba mare, cu mare grabă, cu zor, cu tot zorul, (în mod) precipitat, în pripă, iute, febril (fig.). V. dezordine, forfotă, grabă, mișcare, neliniște.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂMĂRĂȘIȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; […]
1. [DEX '09] CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei […]
[MDA2] cămătarnic sm [At: LB / Pl: ~i / E: cămătar + -nic] (Îvr) Cămătar. […]
[MDA2] cămătaș sm [At: TDRG / Pl: ~ii / E: camătă + -aș] Cămătar. Sursă: […]
1. [MDA2] cămătnicie sf [At: CORESI, ap. HEM 939 / V: cam~[1] / Pl: ~ii […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREASĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂRESC, -EASCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREȘTE adv. În felul cămătarilor. – Cămătar + suf. -ește. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro