1. [DEX '09] ANIMA, anim, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.
2. [MDA2] anima [At: ȘINCAI, HR. I, 306/23 / Pzi: ~mez / E: fr animer, lat animare] 1-2 vtr A (se) face mai activ. 3-4 vtr A (se) face mai expresiv. 5-6 vt (Șfg) A da viață. Si: a însufleți.
3. [CADE] *ANIMA (-imez) I. vb. tr. A însufleți: devotamentele entuziaste care animau atîtea inimi nobile și generoase (I.-GH.). II. vb. refl. 1 A căpăta viață, a se însufleți: orașul s’a mai animat ¶ 2 A se înviora [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ANIMA, anim, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viață); a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.
5. [DLRLC] ANIMA, anim și animez, vb. I. Tranz. A face să fie mai activ sau mai expresiv, a stimula, a înviora, a însufleți. Animați de-o nouă viață, Gîndăceii din pămînt La lumină ies în față. ALECSANDRI, O. 227. ♦ Refl. Peisajul fantastic al Roșiei-Montana începe să se anime. BOGZA, Ț. 49.
6. [DLRM] ANIMA, anim, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Fr. animer (lat. lit. animare).
7. [DN] ANIMA vb. I. tr., refl. A da viață, a (se) însufleți, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet].
8. [MDN '00] ANIMA vb. tr., refl. a da viață, a (se) însufleți, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare)
9. [Șăineanu, ed. VI] animà v. 1. a însufleți, a da viață; 2. fig. a îmbărbăta: speranța, animă înc’odată tremurândul picior EM.; 3. a învia: chiar țărna din morminte s’animă și tresare AL.
10. [DN] CON ANIMA loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu însuflețire. [< it. con anima].
11. [MDN '00] CON ANIMA loc. adv. (muz.) cu însuflețire; animat. (<it. con anima)
12. [Scriban] *animéz v. tr. (lat. ánima, -áre; fr. animer). Daŭ viață. Fig. Încurajez, însuflețesc: a anima soldațiĭ la luptă. Daŭ vigoare: a anima stilu, ședința.
13. [DOOM 3] +anima2 (a ~) (a sugera mișcarea prin desen) vb., ind. prez. 1 sg. animez, 3 animează; conj. prez. 1 sg. să animez, 3 să animeze
14. [DOOM 3] anima1 (a ~) (a însufleți) vb., ind. prez. 1 sg. anim, 3 animă; conj. prez. 1 sg. să anim, 3 să anime
15. [DOOM 2] anima (a ~) vb., ind. prez. 3 animă
16. [DOR] animă s. f., pl. anime
17. [DER] anima (animez, animat), vb. – A însufleți, a încuraja. Fr. animer. – Der. (din fr.) animați(u)ne, s. f.; animator, adj.; animozitate, s. f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb.
18. [DTM] anima (și con ~) (cuv. și loc. it. „suflet, cu suflet, însuflețit”), indicație de expresie și de tempo (2) conform căreia se cere o interpretare însuflețită, plină de viață; sin.: animato.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL