1. [MDA2] ancorat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL IV, 138 / Pl: ~ați, ~e / E: ancora] 1 Fixat cu o ancoră. 2 Care a aruncat ancora.
2. [DEX '09] ANCORA, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.
3. [MDA2] ancora vti [At: MACEDONSKI, O. I, 161 / Pzi: ~rez / E: ancoră] 1 A arunca ancora. 2 A opri (corabia, vasul etc.) într-un loc, aruncând ancora. 3 (Fig) A trage la... 4 A fixa bine (2). 5 (Fig) A aduce la realitate.
4. [CADE] *ANCORA (-orez) vb. intr. ⛵ 1 A se opri într’un loc aruncînd ancora vaporului acolo: vîntul fiind favorabil, în zori ancoram la Galipoli (I.-GH.) ¶ 2 Fig. A se opri, a rămînea stabilit într’un loc: a ancorat în noua grupare [după fr. ancrer].
5. [CADE] *ANCORARE sf., *ANCORAT sbst. ⛵ Faptul de a ancora.
6. [DEX '98] ANCORA, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.
7. [DLRLC] ANCORA, ancorez, vb. I. Intranz. A lăsa ancora în apă pentru a asigura împotriva valurilor sau a curenților o navă care staționează; p. ext. a opri o navă sau (subiectul fiind nava) a se opri din plutire. Am ancorat de cinci zile și aștept. SEBASTIAN, T. 31. Corăbii și vapoare de-a lungul malurilor dormeau ancorate, priponite cu frînghii groase de sîrmă. BART, E. 126. Un fluierat pornește de la vapoarele ancorate în port. DUNĂREANU, CH. 84. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat. MACEDONSKI, O. I 161. ♦ Fig. A se fixa de o bază solidă. Pădurea rămînea să se zbată pe loc, ancorată în piatră și pămînt. DUMITRIU, N. 187.
8. [DLRM] ANCORA, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A lăsa ancora în apă pentru a asigura împotriva valurilor sau a curenților o navă care staționează; p. ext. a se opri din plutire. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pămînt (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.
9. [DN] ANCORA vb. I. 1. intr. A scufunda ancora în apă pentru a fixa o navă care staționează; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de pămînt pentru mai multă stabilitate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) fixa pe o bază solidă. [< it. ancorare].
10. [MDN '00] ANCORA vb. I. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1). II. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. III. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă. (< it. ancorare)
11. [Șăineanu, ed. VI] ancorà v. a arunca ancora.
12. [Scriban] *ancoréz v. intr. (it. ancorare, fr. ancrer). Arunc ancora, opresc corabia ancorînd. Fig. Mă opresc după oare-care umblet: a ancora într’un partid.
13. [DOOM 3] ancora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ancorez, 3 ancorează; conj. prez. 1 sg. să ancorez, 3 să ancoreze
14. [DOOM 2] ancora (a ~) vb., ind. prez. 3 ancorează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL