1. [MDA2] amurgire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: amurgi] Înserare.
2. [DLRLC] AMURGIRE, amurgiri, s. f. Faptul de a amurgi; înserare. Îl găsi amurgirea la fereastră, privind satul ireal și depărtările fumegoase. C. PETRESCU, R. DR. 154.
3. [DEX '09] AMURGI, pers. 3 amurgește, vb. IV Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg.
4. [MDA2] amurgi viu [At: BIBLIA (1688), 207/2 / Pzi: ~rgește / E: amurg cf murgi] A se însera.
5. [CADE] AMURGI (-gește) I. vb. unipers. 📆 A se lăsa amurgul, a însera: pînă una alta, amurgește bine (CRG.); ziua (sau lumina) amurgește (BUR.) (ALECS.). II. ‼ vb. intr. A-l apuca seara (pe undeva): se ’ngrămădeau ca lupii asupra unui biet om care a amurgit pe drum (GR.-N.) [👉 MURGI].
6. [DEX '98] AMURGI, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg.
7. [DLRLC] AMURGI, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se lăsa amurgul, a se însera. Amurgea și zăream satul de subt culme. SADOVEANU, P. M. 122. Pînă-l mai menim noi pe popă... amurgește bine. CREANGĂ, A. 43. Abia amurgise cînd Stroici și Șpancioc sosiră. NEGRUZZI, S. I 160. ♦ Fig. (Rar, despre lumina zilei) A slăbi, a se stinge, a se întuneca (la amurg). Sub dealuri amurgește zarea, Se-ntunecă prin văi cărarea Și-i umbră peste sat. COȘBUC, P. II 50. Dar lumina amurgește și plugarii, cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121.
8. [DLRM] AMURGI, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera; a se întuneca. – Din amurg.
9. [Șăineanu, ed. VI] amurgì v. a însera: lumina amurgește și plugarii se ’ntorc AL.
10. [Scriban] amurgéște, a -í v. intr. (d. amurg). Înserează, se’ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește.
11. [Scriban] murgéște, V. amurgește.
12. [DOOM 3] amurgi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. amurgește, imperf. 3 sg. amurgea; conj. prez. 3 să amurgească
13. [DOOM 2] amurgi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. amurgește, imperf. 3 sg. amurgea; conj. prez. 3 să amurgească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL