1. [MDA2] amintirea av vz altminteri
2. [DEX '09] ALMINTERE adv. v. altminteri.
3. [DEX '09] ALMINTRELE adv. v. altminteri.
4. [DEX '09] ALTMINTEREA adv. v. altminteri.
5. [DEX '09] ALTMINTERI adv. 1. În alt chip; altfel. 2. De nu..., dacă nu..., în caz contrar. 3. De altfel. [Var.: almintere, almintrele, altminterea, altmintrele, altmintrelea adv.] – Lat. alteramente.
6. [DEX '09] ALTMINTRELE adv. v. altminteri.
7. [DEX '09] ALTMINTRELEA adv. v. altminteri.
8. [DEX '09] AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.
9. [MDA2] aimintere[1] av vz altminteri
10. [MDA2] aiminterea[1] av vz altminteri
11. [MDA2] aiminterelea[1] av vz altminteri
12. [MDA2] aiminteri[1] av vz altminteri
13. [MDA2] almintere av vz altminteri
14. [MDA2] alminterea av vz altminteri
15. [MDA2] alminteri av vz altminteri
16. [MDA2] almintire av vz altminteri
17. [MDA2] almintrele[1] av vz altminteri
18. [MDA2] almintrelea av vz altminteri
19. [MDA2] altminte av vz altminteri
20. [MDA2] altminterea av vz altminteri
21. [MDA2] altminteri av [At: (a. 1610) ap. HEM 589 / V: aimintre, aimintrea, aimintrilea,[1] almin~, ~minte, almintere, ~minterea, alminterea, almintire ~mintrea, ~mintrele, almintrelea, ~trenea, ~mintrine[2], amintele, amintere, aminterea, aminteri, aminterle, amintire, amintirea, amintre, amintreale, amintrele, amintrelea, amintrilea / E: alius, -a, -um + mentem] 1 (Îoc astfel; precedat de pp întru) Altfel. 2 (Îe) A se face ~ A se schimba. 3 (îlav) Aimintrea... aimintrea într-un fel, într-alt fel. 4 (Îlav) Așa și ~ Așa și așa. 5 Dacă nu. 6 (Adesea în legătură cu pp de) De altfel.
22. [MDA2] altmintrea av vz altminteri
23. [MDA2] altmintrele av vz altminteri
24. [MDA2] altmintrelea[1] av vz altminteri
25. [MDA2] altmintrenea av vz altminteri
26. [MDA2] altmintrine av vz altminteri
27. [MDA2] amintele av vz altminteri
28. [MDA2] amintere av vz altminteri
29. [MDA2] aminterea av vz altminteri
30. [MDA2] aminteri av vz altminteri
31. [MDA2] aminterle av vz altminteri
32. [MDA2] amintire2 av vz altminteri
33. [MDA2] amintire1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pl: ~tiri / E: aminti] 1 Revenire în mintea cuiva a unui fapt, a unui lucru din trecut. 2 (Îlav) În ~ a cuiva (sau a ceva) Ca semn că cineva (sau ceva) nu a fost dat uitării. 3 Imagine păstrată în memorie. 4 Obiect (dăruit) care amintește de cineva (sau de ceva) Si: suvenir. 5 (Lpl) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață.
34. [MDA2] amintre av vz altminteri
35. [MDA2] amintrea av vz altminteri
36. [MDA2] amintreale av vz altminteri
37. [MDA2] amintrele av vz altminteri
38. [MDA2] amintrelea av vz altminteri
39. [MDA2] amintrilea av vz altminteri
40. [CADE] AIMINTEREA, ❍AIMINTRE(LEA) = ALTMINTEREA [lat. alia-mente].
41. [CADE] ALMINTERI, ALMINTRELE(A) = ALTMITERI, ALTMINTRELEA.
42. [CADE] ALTMINTERI, ALTMINT(E)RE(A), ALTMINTRELE(A) adv. 1 În alt chip, altfel: trebue procedat ~ ¶ 2 Dacă nu: bine că te-ai răzgîndit, ~ făceai un pas greșit ¶ 3 De altfel, încolo: e cam încet la lucru, ~ se pricepe în meseria lui ¶ 4 De ~, de altfel: s’a purtat rău, de ~ așa e felul lui [lat. altera-mente].
43. [CADE] AMINT(E)RE(A), AMINTRELE(A) = ALTMINTERI, ALTMINTRELEA.
44. [CADE] AMINTIRE sf. 1 Faptul de a(-și) aminti, de a(-și) aduce aminte ¶ 2 Aducere aminte: amintiri duioase mă leagă de acest loc ¶ 3 Pomenire: cea mai veche ~ despre familia Ureche este din secolul al XV-lea.
45. [DEX '98] AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de A(-și) aminti. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.
46. [DLRLC] ALTMINTERI adv. 1. (Adesea precedat de prep. «de») În alt chip, altfel, altcum. Cîntecul ajunsese la auzul popii... altminteri nu ar fi spart părintele, în vreo două rînduri, cobza lui Oprea Chiorul. PAS, L. I 8. Așa gătită îi ședea și mai bine decît altminteri. ISPIRESCU, L. 352. ◊ (Adjectival) Tuturor le spune că Simina-i fată Mai așa și-altminteri. COȘBUC, P. I 247. 2. De (unde) nu..., dacă nu... Noroc că au sosit pompierii, altminteri ardea tot. 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decît o haină de soldat. DUMITRIU, B. F. 6. – Accentuat și: altminteri. – Variante: almintere (ALECSANDRI, T. 948), altminterea (DUMITRIU, B. F. 161), altmintrele (ALECSANDRI, T. 327, NEGRUZZI, S. I 94), altmintrelea (ALECSANDRI, T. 104), almintrele (ODOBESCU, S. T 54) adv.
47. [DLRLC] AMINTERI[1] adv. v. altminteri.
48. [DLRLC] AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a (- ș i) aminti. 1. Reproducere în minte a ceva întipărit în memorie; aducere-aminte. M-aș fi bucurat mai mult dacă nu mi-ar fi fost ochii în lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU, N. F. 82. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării; în memoria..., spre aducere aminte. Cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. 2. Pomenire, menționare. Locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. CREANGĂ, A. 7. II. 1. Ceea ce se ține minte, lucru amintit, imagine păstrată în memorie. O amintire, ca un reflex din altă viață, se conturează înainte-mi cu forme... de vis. SADOVEANU, N. F. 25. Însăși amintirea-i cu-ncetul se pierduse. MACEDONSKI, O. I 258. Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. EMINESCU, O. I 149. ◊ Expr. A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = a menține în sfera memoriei, a nu da uitării. Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme în voi... Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24. ♦ (Rar, impropriu) Întîmplare de care cineva își aduce aminte. Îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. SAHIA, N. 35. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte petrecute într-o perioadă îndepărtată din viața sa; memorii. Amintiri din copilărie [titlu]. CREANGĂ.
49. [DLRM] ALTMINTERI adv. 1. În alt chip; altfel, altcum. Altminteri, nu se poate. 2. De nu..., dacă nu... 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decît o haină de soldat (DUMITRIU). [Var.: almintere, almintrele, altminterea, altmintrele, altmintrelea adv.] – Lat. alteramente.
50. [DLRM] AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte din propria viață.
51. [Șăineanu, ed. VI] alminterea adv. 1. altfel; 2. de (unde) nu. [Lat. ALIA MENTE, unicul adverb românesc în minte, cu sufixul amplificativ re (cf. aiure); forma paralelă, altmintrelea, vine dela ALTERA MENTE].
52. [Șăineanu, ed. VI] altmintrelea adv. V. alminterea.
53. [Șăineanu, ed. VI] amintire f. aducere aminte (nu destul de limpede).
54. [Scriban] almintrelea, V. altmintrelea.
55. [Scriban] altmíntrelea (ea dift.) adv. (lat. alteramente). Alt-fel, în alt mod. Alt-fel, în caz contrar, de unde nu, dacă nu. De altmintrelea, de alt-fel. – Și almíntrelea, almínterea, amíntirea și almínterĭ, amínterĭ.
56. [Scriban] amintíre f. Aducere aminte; obĭect care-țĭ aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir.
57. [DOOM 3] altminteri (desp. alt-min-teri) adv.
58. [DOOM 3] amintire s. f., g.-d. art. amintirii; pl. amintiri
59. [DOOM 2] altminteri (alt-min-teri) adv.
60. [DOOM 2] amintire s. f., g.-d. art. amintirii; pl. amintiri
61. [MDO] altminteri
62. [IVO-III] altminteri.
63. [DER] altminteri, adv. – În alt chip, altfel. – Var. al(t)mint(e)re(a), al(t)mintre(le)a, aimint(e)re(a), aimint(e)ri(lea), al(t)mintre(le)a, amintre(le). Mr. al’umtrea(lui), megl. l’umintr(ul)ea. Lat. alia mente (Cipariu, Gram., 240; Hasdeu; Pușcariu 44; Candrea-Dens., 1133; DAR; Pușcariu, Dacor., III, 397-406; Rosetti, I, 114), contaminat cu altera mente. Cele două forme care rezultă, *aiminte și *altrăminte s-au contaminat, dînd naștere la var. Totuși, silaba finală -re presupune o dificultate. DAR încearcă să o explice prin analogie cu aliter › *alitre; iar Pușcariu, prin lat. libet. Ar fi mai ușor de explicat plecîndu-se de la *altrăminte, care ar fi putut da foarte bine, prin metateză, alt(ă)mintre; dar această explicație, suficientă pentru aiminteri, nu lămurește cazuri ca aiure(a), purure(a) etc. Skok, Arch. Rom., VIII, 147, propune pentru aimintre un model *alῑ mente. Așa cum au remarcat Pușcariu și DAR, este singura formație adv. rom. bazată pe comp. cu mente.
64. [DE] BEATE MEMORIAE (lat.) de fericită amintire – Un lucru, o faptă, o persoană beate memoriae.
65. [DERC] AMINTIRE A face amintire = A aminti, a menționa: […] apologeții creștini… fac amintire despre câteva duzine de sisteme gnostice de nuanță creștină. (LUCIAN BLAGA) A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = A nu uita niciodată (pe cineva sau ceva): M-atrăgea o simpatie tainică spre a-l cunoaște, / Și păstrându-i amintirea printre alte scumpe moaște, / Întâmplarea vru odată să cunosc pe viorist, / Să-i strâng mâna de artist! (AL. MACEDONSKI)
66. [DRAM 2021] amintrea, (amintrilea, altmintirea), adv. 1. Altfel: „Că nu mi-i da dumneata, / Amintrilea m-aș găta / La obraz ca și ruja” (Calendar, 1980: 99). 2. Altceva: „Și au luat cei trei țidula și au citit-o, dar au scris alta, amintrilea față de ce a scris boierul” (Bilțiu, 1999: 157). – Lat. alia menta (Pușcariu, CDDE, după DER); lat. altera mente (DER, DEX).
67. [DRAM 2021] amintrilea, adv. v. amintrea.
68. [DRAM 2015] amintrea, (amintrilea, altmintirea), adv. – Altminteri, altfel, altcum (Țiplea, 1906): „Dacă amintrea nu-i mod...” (Memoria, 2001: 64); „Că nu mi-i da dumneata, / Amintrilea m-aș găta / La obraz ca și ruja” (Calendar, 1980: 99). – Lat. alia menta (Hasdeu, Pușcariu, CDDE, cf. DER); lat. altera mente (DER, DEX).
69. [DRAM] amintrea, (amintrilea, altmintirea), adv. – Altminteri, altfel, altcum (Țiplea 1906): „Dacă amintrea nu-i mod...” (Memoria 2001: 64); „Că nu mi-i da dumneata, / Amintrilea m-aș găta / La obraz ca și ruja” (Calendar 1980: 99). – Lat. alia menta (Hasdeu, Pușcariu, Candrea-Densusianu); Lat. altera mente (DER, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL