1. [DEX '09] AMBUTEIAT, -Ă, ambuteiați, -te, adj. (Despre căi de circulație) Blocat cu vehicule. [Pr.: -te-iat] – V. ambuteia.
2. [MDA2] ambuteiat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: ambuteia] 1-3 Ambuteiaj (1-3).
3. [MDA2] ambuteiat2, ~ă a [At: LTR / P: ~te-iat / Pl: ~ați, ~e / E: ambuteia] (D. căi de circulație) Blocat cu vehicule.
4. [DEX '98] AMBUTEIAT, -Ă, ambuteiați, -te, adj. Care a fost blocat cu vehicule, nave etc. – V. ambuteia.
5. [DEX '09] AMBUTEIA, ambuteiez, vb. I. Tranz. A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.
6. [MDA2] ambuteia vt [At: DEX2 / P: ~te-ia / Pzi: ~iez / E: fr embouteiller] (Frm) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație.
7. [DEX '98] AMBUTEIA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.
8. [MDN '00] AMBUTEIA vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația. II. refl. a se încrucișa, a se împiedica. (< fr. embuteiller)
9. [DCR2] ambuteia vb. refl. I (fig.) A se împiedica ◊ „Cei trei autori sunt veterani într-o viață publică extrem de tumultuoasă. Carierele lor s-au cumulat, s-au înstrăinat, «s-au ambuteiat».” f.d. (din fr. embouteiller; PR sec. XX)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL