1. [DEX '09] ALVEOLARE, alveolări, s. f. (Geol.) Formare a alveolelor eoliene. [Pr.: -ve-o-] – De la alveolă.
2. [MDA2] alveolare sf [At: DEX2 / Pl: ~lări / E: alveolă] (Glg) Formarea alveolelor eoliene.
3. [DEX '98] ALVEOLARE, alveolări, s. f. (Geol.) Formare a alveolelor eoliene.[Pr.: -ve-o-] – De la alveolă.
4. [DEX '09] ALVEOLAR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire.
5. [MDA2] alveolar, ~ă a [At: DA / P: ~ve-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr alveolaire] 1 (Atm) Care este în legătură cu alveolele (7). 2 (Atm) Care prezintă alveole (7). 3 (Fon) Care se articulează cu limba lipită de alveolele gingiei interioare de sus Cf post-dental.
6. [CADE] *ALVEOLAR adj. 1 Care seamănă cu o alveolă: formă ~ă ¶ 2 🫀 Care stă în legătură cu alveolele: nervi ~i [fr.].
7. [DEX '98] ALVEOLAR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire.
8. [DLRLC] ALVEOLAR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care e în legătură cu alveolele (1) Nervi alveolari. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană care se articulează cu limba în contact cu regiunea palatală, la nivelul alveolelor de sus. Consoana «l» esteo alveolară. 2. Care prezintă alveole (2). Fagurele are structură alveolară. – Pronunțat: -ve-o-.
9. [DLRM] ALVEOLAR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care e în legătură cu alveolele dentare. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Fr. alvéolaire.
10. [DN] ALVEOLAR, -Ă adj. Referitor la alveole, cu alveole. ◊ Consoană alveolară (și s.f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. [Cf. fr. alvéolaire].
11. [MDN '00] ALVEOLAR, -Ă adj. referitor la alveole; cu alveole. ◊ (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori. (< fr. alvéolaire)
12. [Șăineanu, ed. VI] alveolar a. ce ține de alveole.
13. [Scriban] *alveolár, -ă adj. (d. alveolă; fr. alvéolaire). În formă de alveolă. Așezat la alveole: nervĭ alveolarĭ, abces alveolar (abubă).
14. [DOOM 3] alveolar (desp. -ve-o-) adj. m., pl. alveolari; f. alveolară, pl. alveolare
15. [DOOM 2] alveolar (-ve-o-) adj. m., pl. alveolari; f. alveolară, pl. alveolare
16. [DTL] ALVEOLAR, -Ă adj. (cf. fr. alvéolaire): în sintagma consoană alveolară. (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL