1. [MDA2] clocotici1 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ / E: nct] (Înv) Bucată de pânză cu care țăranii își înveleau pulpa piciorului Cf moletieră.
2. [MDA2] clocotici2 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 258 / V: ~tic, ~că sf / Pl: ~ / E: ns cf srb klokocika] (Bot; reg) 1 (Înv) Vonicer (Evonymus europaeus). 2 Mică plantă ierboasă din familia scrofulaceelor, cu flori galbene și pete albăstrii, care crește pe stâncile din zona muntoasă Si: clocotiș3 (2) (Rhinanthus alpius). 3 Plantă cu flori galbene din familia scrofulaceelor, care crește în regiunea dealurilor și a câmpiilor Si: clocotiș3 (Rhinanthus major). 4 Planta Rhinanthus minor. 5 Cucurbețică (Aristolochia clematitis). 6 Clocoței (Clematis integrifolia). 7 Lămâiță (Philadelphus coronarius). 8 Clocotiș3 (1). 9 Plantă cu flori galben închis din familia scrofulaceelor, care crește în zona muntoasă Si: clocotiș3 (4), (Buc) sunătoare. 10 (Îf ~tic) Plantă ierboasă care crește printre grâne nedefinită mai îndeaproape.
3. [DEX '98] CLOCOTICI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dințate și cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.
4. [DAR] clocotici s.m. (reg.) 1. bucată de flanelă cu care țăranii își învălesc piciorul până la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotiță, nucușoară, vonicer, lemn-câinesc, salbă-moale. 3. plantă cu flori galbene și cu pete albăstrii; sunătoare. 4. măcriș de câmp; glojan, corleș, clococean.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL