1. [DEX '09] ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) În unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] – A2 + locuri.
2. [MDA2] alocuri av vz alocurea
3. [CADE] ALOCURI, ALOCURE(A) adv. 1 Prin unele locuri, ici și colo (de obiceiu întrebuințat cu pe): p’alocurea viile se mlădeau, încărcate cu ciorchini (DLVR.) ¶ 2 În altă parte, aiurea: pe ~ lucrurile se întîmplă cu totul altfel decît Ia noi [a2 + locuri < loc].
4. [DEX '98] ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) În unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] – A2 + locuri.
5. [DLRLC] ALOCURI adv. (Și în forma alocurea; de obicei precedat de prep. «pe») În unele locuri, pe ici pe colo. Cîmpia era nesfîrșită de jur împrejur. Pe alocuri se ridica sau cobora în văi puțin adînci. DUMITRIU, N. 14. P-alocurea viile se mlădiau, încărcate de ciorchini, pe aracii plecați de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. Șesul Seretului este alocurea năsipos și alocurea argilos. I. IONESCU, D. 302. – Variantă: alocurea adv.
6. [DLRM] ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) În unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] – Din a2 + locuri.
7. [Scriban] alócurĭ (vest) și alócurea (est) adv. (din alt-locurĭ, alte locurĭ). Aĭurea. Pin unele locurĭ; pe icĭ, pe colo. (Tot-de-a-una precedat de pe). – La Agrb. Înt. 9, altlocurĭ, „une-orĭ”.
8. [DEX '09] ALOCUREA adv. v. alocuri.
9. [MDA2] alocure av vz alocurea
10. [MDA2] alocurea [At: (a. 1661) ap. GCR I, 178/ V: -ri, (înv) alocure / E: a(l) + locuri (înv locure)] 1 av (Dob în legătură cu pp pe, înv, pre) În unele locuri. 2 sf (Înv; îlav) Prespre toată alocure Pretutindeni.
11. [Șăineanu, ed. VI] alocurea adv. pe alocurea, pe unele locuri, ici și colea. [Formațiune analogă cu alăturea].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL