1. [DEX '09] ALIPIT, -Ă, alipiți, -te, adj. Care este lipit, alăturat. – V. alipi.
2. [MDA2] alipit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: alipi] 1 Care s-a alăturat (1) la ceva. 2 Care s-a atașat de cineva. 3 Care este încorporat undeva. 4 (Înv) Care trăiește cu cineva fără a fi căsătorit. 5 Care a aderat la ceva.
3. [MDA2] alipit1 sns [At: DA / E: alipi] 1-5 Alipire (1-5).
4. [DLRLC] ALIPIT, -Ă, alipiți, -te, adj. Lipit, legat, atașat (de cineva sau de ceva). Găsește că aici [pe bulevard] sînt nici mai mult nici mai puțin decît cinci idițe alipite: pe două merg tramvaiele și trăsurile, între ele una pentru călăreți, iar pe lîngă case, de o parte și de alta, trotuare largi ca niște străzi. SP. POPESCU, M. G. 57.
5. [DLRM] ALIPIT, -Ă, alipiți, -te, adj. Lipit, alăturat, atașat. – V. alipi.
6. [DEX '09] ALIPI, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A3 + lipi.
7. [MDA2] alipi [At: STURDZA, N. 8 / Pzi: ~pesc / E: a2 + lipi] 1-2 vtr A (se) alătura (1-2). 3-4 vtr A (se) atașa. 5-6 vtr A (se) încorpora. 7 vr (Prt) A trăi cu cineva. 8 vr A adera la ceva.
8. [CADE] ALIPI (-pesc) I. vb. tr. 1 A pune strîns unul lîngă altul încît să formeze un singur trup, o singură bucată: cîți streini nu s’au gîndlt să alipească țara noastră la a lor! ¶ 2 A apropia, a face pe cineva tovarăș cu alții: a fost firesc ca recunoștința pe care le-o datora să-l alipească de ei. II. vb. refl. 1 A se alătura de cineva: se alipi de bătrînă, o cuprinse pe după gît cu brațele (DLVR.) ¶ 2 A se apropia de cineva cu gîndul de a trage vre-un folos: s’a alipit pe lîngă el și a izbutit să-i moștenească averea ¶ 3 A face părtaș al unei idei, al unei credințe: catolicii au urmărit gîndul ca Romînii să se alipească la biserica lor [👉 LIPI].
9. [CADE] ALIPIRE sf., ALIPIT sbst. Faptul de a (se) alipi.
10. [DEX '98] ALIPI, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A3 + lipi.
11. [DLRLC] ALIPI, alipesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «la») A se lipi, a se alătura, a se atașa. M-a atras la sine. M-am alipit de el îmbrățișîndu-l. SADOVEANU, N. F. 162. Se alipi de bătrînă; o cuprinse pe după gît cu brațele ei rumenite de dogoarea focului. DELAVRANCEA, S. 16. ◊ Fig. La tagma lor [a pescarilor] m-am alipit după cea dinții izbîndă. SADOVEANU, N. F. 53. ◊ Tranz. Vă chem să luptăm, Vă chem s-alipiți glasul de-al meu. BANUȘ, în POEZ. N. 19. ◊ (Despre un teritoriu) A se alătura la un stat.
12. [DLRM] ALIPI, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – Din a3 + lipi.
13. [Șăineanu, ed. VI] alipì v. 1. a lipi de; 2. a se lipi de (și fig.). [V. lipi].
14. [Scriban] alipésc v. tr. (d. lipesc). Unesc, lipesc, alăturez, anexez: doŭă case alipite, o chitanță alipită scrisoriĭ (la scrisoare saŭ de scrisoare). V. refl. Fig. Prind simpatie: cînele se alipește de stăpîn, pisica e alipită caseĭ. – Barb. atașez (fr. attacher).
15. [DOOM 3] alipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipesc, 3 sg. alipește, imperf. 1 alipeam; conj. prez. 1 sg. să alipesc, 3 să alipească
16. [DOOM 2] alipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipesc, imperf. 3 sg. alipea; conj. prez. 3 să alipească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL